Floarea de Colţi

Singurul itinerar care străbate fața sudică a Vârfului Claia Mare, unde ia sfirşit, este Traseul Floarea de Colți. Acesta nu măsoară decât 7 lungimi de coardă, în schimb, parcursul lui se caracterizează prin obstacole dure, care depăşesc, în parte, pe cele întilnite pe unele trasee de acelaşi grad de dificultate. Urmează, pe aproape două lungimi de coardă, o zonă de gresii, ccea ce impune o înaintare cât mai atentă; aceasta cu atât mai mult, cu cât trecerea obstacolelor se efectuează, în mare parte, prin escaladă liberă.

Versantul sudic al Vârfului Claia Mare formează un abrupt înalt, al cărui povârniş aspru sfârşeşte în Brâul Subțire. Intrândul pe care peretele îl face în această zona prezintă aspertul unui amfiteatru larg, străbătut axial de Hornul Cheii Mari, vizibil în stânga, şi a cărui spintecătură se prelungeşte către vale cu un vâlcel înierbat. Dincolo de aceasta, către est, se continuă Brâul de Sus, care conduce în dreptul unei fețe lipsite de fisuri, de-a lungul căreia se desfăşoară prima lungime de coardă a traseului Floarea de Colți.

În L.C. 1 escaladăm acest obstacol, înalt de 3 m, situat pe fața sudică a marelui amfiteatru, după care, înaintând în diagonală către dreapta cca. 6 m și apoi de-a lungul unei fețe cu prize mici, ieşim pe un prag, unde ne regrupăm.

În cea de a 2-a L.C. urcăm pe fața peretelui, vizând un pasaj cu roca frământată şi blocat de câteva lespezi proeminente, brăzdate de fisuri deschise. După ce trecem peste ele, escaladăm în continuare o porțiune înierbată și surplombantă. Dincolo de care ne regrupăm pe un brâu.

În cursul celei de a 3-a L.C. înaintăm cca. 2 m către dreapta, în lungul acestui brâu, apoi ne cățărăm vertical până în dreptul unui mare bloc ieşit din perete, pe care-l ocolim prin dreapta. Dincolo de acest obstacol ne abatem cca. 6 m, în diagonală către stânga, până la o platformă, unde ne regrupăm.

La inceputul ceiei de a 4-a L.C. urcăm un pasaj înalt de 7 m, după care, trecând către dreapta peste o muchie, ocolim tavanul unei surplombe. Dincolo de acest obstacol escaladăm o fisură până la nivelul unei fețe cu rocă din gresie, a cărei culoare galbenă constituie un bun reper pentru identificarea traseului, încă de la baza peretelui.

Considerată ca cea mai dură, a 5-a L.C. se desfăşoară pe o distanță de 4-5 m, peste o serie de obstacole alcăluite din gresii foarte friabile și lipsite de fisuri. Dincolo de acest pasaj întâlnim o fisură, pe verticala căreia înaintăm, asigurați în pitoanele fixate pe parcurs. În continuare trecem peste o surplombă şi, la scurtă distanță de aceasta, întâlnim un horn, la baza căruia ne regrupăm.

În cea de a 6-a L.C. escaladăm acest horn cca 4 m, după care înaintarea este blocată de un obstacol inaccesibil. Printr-o traversare scurtă către dreapta, peste o muchie, ajungem într-un scoc pietros, greu accesibil, pe care-l urcăm până la înălțimea unui prag de piatră, unde ne regrupăm din nou.

De aici, cu ajutorul unei scărițe fixate în piton (a 7-a L.C.), trecem peste o surplombă şi escaladăm, în continuare, pe o distanță de cca. 35 m, ultimele obstacole ale traseului, acesta luând sfârşit în Vârful Claia Mare. Urmând către vest Muchia Clăii Mari, ajungem curând în Şaua Clăii.