Muchia Strungii
■
Traseu clasic, 5B, 7 LCSumar
Imagini și topo
Rating
| Stâncă | |
|---|---|
| Calitate asigurări | |
| Număr asigurări | |
| Frecventat | |
| Priveliște |
Dificultate
| Grad clasic | 5B |
|---|---|
| Lungime | 7 LC |
Localizare
| Durată apropiere | 2 - 3 ore |
| Durată retragere | 2 ore |
| Durată parcurgere | 5 - 6 ore |
| Orientare | S |
Premieră și reparații
| Premieră | ||
|---|---|---|
| 1964 | Dumitru ChivuMatei Schenn | |
Cele mai bune luni
Acces
Durată: 2 - 3 ore
Urmăm din Buşteni Drumul Urlătorilor; acesta conduce după o oră în punctul „La Vinclu”. De aci, după o serie de serpentine, drumul se continuă orizontal, iar după cca. 10 min de la Vinclu ajunge în V. Comorilor. Părăsind Drumul Urlătorilor, urmăm la dreapta tavelgul Văii Comorilor, escaladând direct sau ocolind obstacolele de pe parcurs.
Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervale trei săritori. Curând ajungem la confluenţa cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârşie o distingem la o distanţă de cca. 80 m mai sus.
Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanţă de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor îşi resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm uşor pe hătaşul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor. Identificăm linia traseului 23 August chiar la inflexiunea peretelui, într-un diedru-fisură cu multă iarbă. De aici, 7-8 m mai în stânga, pe faţă, vedem primele pitoane din Aurel Irimia.
Hăţaşul se continuă spre est în urcuş accentuat, iar câţiva metri mai departe ajunge în dreptul unei mici terase, care a găzduit bivuacul echipelor ce au escaladat în premieră traseele din acest perete. De aci brâul pătrunde în marele amfiteatru al peretelui, iar după cca. 100 m, ajunge în dreptul unei fisuri ce brăzdează peretele pe toată înălţimea şi care formează linia Traseului Genţianei. Înaintând în aceeaşi direcţie, distingem la mică distanţă o fisură asemănătoare cu aceea a traseului precedent, acesta fiind Traseul 25 Octombrie.
De pe ultima platformă cu molizi ce o întâlnim, coboâm în firul unui vâlcel înierbat, pe care îl urmăm în sus, vizând spintecătura adâncă a Hornului Clăii Mari. La cca. 40 m de la baza acestui horn, în stânga, un scoc înierbat constituie prima porţiune traseului Muchia Strungii.
Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervale trei săritori. Curând ajungem la confluenţa cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârşie o distingem la o distanţă de cca. 80 m mai sus.
Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanţă de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor îşi resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm uşor pe hătaşul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor. Identificăm linia traseului 23 August chiar la inflexiunea peretelui, într-un diedru-fisură cu multă iarbă. De aici, 7-8 m mai în stânga, pe faţă, vedem primele pitoane din Aurel Irimia.
Hăţaşul se continuă spre est în urcuş accentuat, iar câţiva metri mai departe ajunge în dreptul unei mici terase, care a găzduit bivuacul echipelor ce au escaladat în premieră traseele din acest perete. De aci brâul pătrunde în marele amfiteatru al peretelui, iar după cca. 100 m, ajunge în dreptul unei fisuri ce brăzdează peretele pe toată înălţimea şi care formează linia Traseului Genţianei. Înaintând în aceeaşi direcţie, distingem la mică distanţă o fisură asemănătoare cu aceea a traseului precedent, acesta fiind Traseul 25 Octombrie.
De pe ultima platformă cu molizi ce o întâlnim, coboâm în firul unui vâlcel înierbat, pe care îl urmăm în sus, vizând spintecătura adâncă a Hornului Clăii Mari. La cca. 40 m de la baza acestui horn, în stânga, un scoc înierbat constituie prima porţiune traseului Muchia Strungii.
Descriere
Traseul se mentine în bună parte pe muchia puternic înclinată ce coboară dintre strungile Clăii spre sud. Asperitatea obstacolelor, foarte variate, precum şi unghiul de perspectivă ce-l oferă asupra regiunii înconjurătoare sunt elemente caracteristice ale acestui traseu, indicat numai alpiniştilor cu o pregătire tehnică superioară.
Din punctul în care Brâul de Sus coboară spre ultimul mănunchi de molizi ce cresc pe o platformă, ne orientăm către stânga (înainte de traversarea vâlcelului), urcând în diagonală o pantă înierbată şi având ca reper baza Hornului Clăii Mari, a cărui despicătură largă se vede de la distanță.
Prima L.C. începe din imediata apropiere a marelui horn situat în dreapta noastră (cum privim spre linia de escaladă) și conduce, de-a lungul unui scoc înierbat, înalt de 40 m, pe care ne cațărăm trecând corzile prin 2 pitoane fixate pe traseu. Regruparea urmează într-un punct aflat nu departe de câteva surplombe, deasupra liniei de creastă.
Reluând escalada (a 2-a L.C.), înaintăm, călăuziți de o fisură strânsă între două plăci, până la înălțimea unui horn îngust, uşor accesibil, ce se pierde pe verticala unei fețe striate de fisuri. Urmând linia de cea mai mare pantă a acestui obstacol, trecem după 4m o surplombă, deasupra căreia urcăm până la ultimul piton de pe această porțiune; asigurându-ne în el prin trecerea corzii din stânga, coborâm uşor şi către dreapta, depășind o muchie ascuțită, după care înaintăm cca. 3 m peste o față înclinată, până sub tavanul unei surplombe unde ne regrupăm, sprijiniți în scărițe, pe o platformă îngustă.
În continuare, a 3-a L.C. se desfăşoară peste o înşiruire de 4 surplombe, situate la diferite distanțe. După trecerea acestor obstacole printr-o serie de traversări către dreapta, întâlnim într-un punct foarte expus un loc de regrupare, pe un prag de gresie.
A 4-a L.C., foarte scurtă, se parcurge prin mici salturi, pentru a evita frecarea corzilor. Ea se desfăşoară peste un bloc înalt de cca. 10 m, pe fața căruia câteva trepte ne folosesc ca sprijin în cursul escaladei.
După regrupare evităm printr-o traversare către stânga (a 5-a L.C.), o primă surplombă; în continuare ne cățărăm liber pe linia de cea mai mare pantă, folosind pe această porțiune marile prize încastrate în perete, după care, la baza unui horn deschis, ne regrupăm.
Penultima L.C. (a 6-a L.C.) ne conduce de-a lungul acestui horn, înalt de 5-6 m; de aici, ieşind pe o brână, o urmăm spre stânga, iar la capătul celor 40 m de coardă ne regrupăm.
Continuând înaintarea de-a lungul brânei (a 7-a L.C.), depăşim un punct ce întrerupe parcursul, folosind pentru asigurare două pitoane, după care traseul ia sfârșit print-o serie de obstacole tot mai ușoare, pe Muchia Clăii Mari.
Din punctul în care Brâul de Sus coboară spre ultimul mănunchi de molizi ce cresc pe o platformă, ne orientăm către stânga (înainte de traversarea vâlcelului), urcând în diagonală o pantă înierbată şi având ca reper baza Hornului Clăii Mari, a cărui despicătură largă se vede de la distanță.
Prima L.C. începe din imediata apropiere a marelui horn situat în dreapta noastră (cum privim spre linia de escaladă) și conduce, de-a lungul unui scoc înierbat, înalt de 40 m, pe care ne cațărăm trecând corzile prin 2 pitoane fixate pe traseu. Regruparea urmează într-un punct aflat nu departe de câteva surplombe, deasupra liniei de creastă.
Reluând escalada (a 2-a L.C.), înaintăm, călăuziți de o fisură strânsă între două plăci, până la înălțimea unui horn îngust, uşor accesibil, ce se pierde pe verticala unei fețe striate de fisuri. Urmând linia de cea mai mare pantă a acestui obstacol, trecem după 4m o surplombă, deasupra căreia urcăm până la ultimul piton de pe această porțiune; asigurându-ne în el prin trecerea corzii din stânga, coborâm uşor şi către dreapta, depășind o muchie ascuțită, după care înaintăm cca. 3 m peste o față înclinată, până sub tavanul unei surplombe unde ne regrupăm, sprijiniți în scărițe, pe o platformă îngustă.
În continuare, a 3-a L.C. se desfăşoară peste o înşiruire de 4 surplombe, situate la diferite distanțe. După trecerea acestor obstacole printr-o serie de traversări către dreapta, întâlnim într-un punct foarte expus un loc de regrupare, pe un prag de gresie.
A 4-a L.C., foarte scurtă, se parcurge prin mici salturi, pentru a evita frecarea corzilor. Ea se desfăşoară peste un bloc înalt de cca. 10 m, pe fața căruia câteva trepte ne folosesc ca sprijin în cursul escaladei.
După regrupare evităm printr-o traversare către stânga (a 5-a L.C.), o primă surplombă; în continuare ne cățărăm liber pe linia de cea mai mare pantă, folosind pe această porțiune marile prize încastrate în perete, după care, la baza unui horn deschis, ne regrupăm.
Penultima L.C. (a 6-a L.C.) ne conduce de-a lungul acestui horn, înalt de 5-6 m; de aici, ieşind pe o brână, o urmăm spre stânga, iar la capătul celor 40 m de coardă ne regrupăm.
Continuând înaintarea de-a lungul brânei (a 7-a L.C.), depăşim un punct ce întrerupe parcursul, folosind pentru asigurare două pitoane, după care traseul ia sfârșit print-o serie de obstacole tot mai ușoare, pe Muchia Clăii Mari.
Retragere
Durată: 2 ore
Mergem pe Brâul lui Răducu până în Jepii Mari sau Jepii Mici (stânga sau dreapta, cum preferaţi) şi coborâm pe marcajul turistic până în Buşteni.
Surse
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - N. Dimitriu, Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Muchia Strungii
Se încarcă...