25 Octombrie

Traseul, care poartă numele Zilei Forțelor Armate ale R.P.R., se enumeră printre itinerarele alpine de mare dificultate. Din cele 11 lungimi de coardă ale traseului, 7 se desfăşoară peste o serie de obstacole extrem de dificile, ceea ce face ca escalada lui să nu fie accesibilă decât exclusiv alpiniştilor având pregătire tehnică superioară.

Intrarea pe traseu este situată la capătul estic al primei treimi din amfiteatrul ce se deschide la baza Vârfului Claia Mare.

Prima L.C. urmează inițial o fisură înierbată, pe o înălțime de 8 m; de aici, după o traversare către dreapta, de cca. 4 m urcăm o față oblic către stânga, până la baza unui horn deschis.

În cea de a 2-a L.C. escaladăm acest horn care, după cca 20 m, se pierde în perete. Din acest punct şi după o trecere de 2 m spre dreapta, continuăm escalada printr-o fisură ce urcă la diagonală spre stânga, la capătul căreia întâlnim o primă platformă de regrupare.

În cursul celei de a 3-a L.C. trecerea unei prime porțiuni acoperită cu pernițe de iarbă, ce se dislocă foarte uşor, este nesigură. La capătul ei efectuăm o traversare scurtă către dreapta pentru a prinde o fisură, pe care înaintăm 15 m. Obstacolele ce se succed pe acest ultim parcurs sunt foarte variate (o surplombă, o față cu roca de gresie şi apoi un pasaj pe care-l trecem printr-o escaladă liberă, foarte fină). Platforma de regrupare, situată la cca. 25 m de la pornire pe această lungime de coardă, o putem atinge numai după ce efectuăm o traversare de 2 m către stânga.

Părăsind platforma (a 4-a L.C.), escaladăm o față verticală, ocolim apoi, prin stânga, un obstacol surplombant, după care înaintăm pe linia de cea mai mare pantă, până la înălțimea unu brâu de gresii ce încinge Peretele Clăii, unde ne regrupăm.

A 5-a L.C. trece peste o înlănțuire de mici obstacole verticale eșalonate pe o înălțime de 10 m. Printr-o traversare de 6 m către stânga, reuşim să ajungem pe o faţă înierbată; o parcurgem în diagonală şi în aceeaşi direcție, după care ne regrupăm într-un punct marcat printr-un piton.

În continuare (a 6-a L.C.), traversăm orizontal către stânga o față de gresie pe un parcurs de 20 m. Adăugăm ca această traversare urmează o linie sinuoasă, pe care atât capul de coardă, cât şi secundul sunt obligați să o parcurgă.

După regrupare, escalada urmează (a 7-a L.C.) fața verticală peretelui, pe cca. 15 m; traseul se abate apoi uşor către stânga. Pe această porțiune întâlnim un obstacol surplombant și o faţă de gresie foarte friabilă, deasupra căreia, la aproximativ 8 m, ne regrupăm.

A 8-a L.C. începe printr-o trecere liberă către stânga, care ne conduce după 3 m la baza unui horn deschis. După escalada lui directă și trecerea unei mici prispe ajungem pe platforma de regrupare.

Următoarea L.C. (a 9-a L.C.) urcă chiar de la plecare printr-un horn închis şi vertical, lung de 12-14 m, de-a lungul căruia înaintarea este extrem de dificilă. Pasajul, nepitonat, prezintă în partea superioară o surplombă de gresie, deasupra căreia, la mică distanță ne putem regrupa.

A 10-a L.C. urrnează o fisură de cca. 15 m şi apoi o față înierbată, lipsită de dificultati tehnice, peste care trecem cu uşurință până la epuizarea celor 40 m de coardă.

Ultimul pasaj (a 11-a L.C.), elementar, urcă fețele, pe alocuri înierbate, ce sfârşesc pe Muchia Clăii Mari.