Muchia Sudică
■
Traseu clasic, 5A, 6 LCSumar
Imagini și topo
Rating
Stâncă | |
---|---|
Calitate asigurări | |
Număr asigurări | |
Frecventat | |
Priveliște |
Dificultate
Grad clasic | 5A |
---|---|
Lungime | 6 LC |
Localizare
Durată apropiere | 2 - 3 ore |
Durată retragere | 2 ore |
Durată parcurgere | 4 - 5 ore |
Orientare | S |
Premieră și reparații
Premieră | ||
---|---|---|
1964 | Dumitru ChivuLászló Karácsonyi |
Cele mai bune luni
Acces
Durată: 2 - 3 ore
Urmăm din Buşteni Drumul Urlătorilor; acesta conduce după o oră în punctul „La Vinclu”. De aci, după o serie de serpentine, drumul se continuă orizontal, iar după cca. 10 min de la Vinclu ajunge în V. Comorilor. Părăsind Drumul Urlătorilor, urmăm la dreapta tavelgul Văii Comorilor, escaladând direct sau ocolind obstacolele de pe parcurs.
Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervate trei săritori. Curând ajungem la confluenţa cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârşie o distingem la o distanţă de cca. 80 m mai sus.
Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanţă de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor îşi resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm uşor pe hătaşul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor. Identificăm linia traseului 23 August chiar la inflexiunea peretelui, într-un diedru-fisură cu multa iarbă. De aici, 7-8 m mai in stânga, pe faţă, vedem primele pitoane din Aurel Irimia.
Hăţaşul se continuă spre est în urcuş accentuat, iar câţiva metri mai departe ajunge în dreptul unei mici terase, care a găzduit bivuacul echipelor ce au escaladat în premieră traseele din acest perete. De aci brâul pătrunde în marele amfiteatru al peretelui, iar după cca. 100 m, ajunge în dreptul unei fisuri ce brăzdează peretele pe toată înălţimea şi care formează linia Traseului Genţianei. Înaintând în aceeaşi direcţie, distingem la mică distanţă o fisură asemănătoare cu aceea a traseului precedent, acesta fiind Traseul 25 Octombrie.
De pe ultima platformă cu molizi ce o întâlnim, coboâm în firul unui vâlcel înierbat, pe care îl urmăm în sus, vizând spintecătura adâncă a Hornului Clăii Mari. La cca. 40 m de la baza acestui horn, în stânga, un scoc înierbat constituie prima porţiune traseului Muchia Strungii.
Peste 5 m în stânga aceluiaşi horn se situează intrarea în traseul Muchiei Sudice.
Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervate trei săritori. Curând ajungem la confluenţa cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârşie o distingem la o distanţă de cca. 80 m mai sus.
Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanţă de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor îşi resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm uşor pe hătaşul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor. Identificăm linia traseului 23 August chiar la inflexiunea peretelui, într-un diedru-fisură cu multa iarbă. De aici, 7-8 m mai in stânga, pe faţă, vedem primele pitoane din Aurel Irimia.
Hăţaşul se continuă spre est în urcuş accentuat, iar câţiva metri mai departe ajunge în dreptul unei mici terase, care a găzduit bivuacul echipelor ce au escaladat în premieră traseele din acest perete. De aci brâul pătrunde în marele amfiteatru al peretelui, iar după cca. 100 m, ajunge în dreptul unei fisuri ce brăzdează peretele pe toată înălţimea şi care formează linia Traseului Genţianei. Înaintând în aceeaşi direcţie, distingem la mică distanţă o fisură asemănătoare cu aceea a traseului precedent, acesta fiind Traseul 25 Octombrie.
De pe ultima platformă cu molizi ce o întâlnim, coboâm în firul unui vâlcel înierbat, pe care îl urmăm în sus, vizând spintecătura adâncă a Hornului Clăii Mari. La cca. 40 m de la baza acestui horn, în stânga, un scoc înierbat constituie prima porţiune traseului Muchia Strungii.
Peste 5 m în stânga aceluiaşi horn se situează intrarea în traseul Muchiei Sudice.
Descriere
Muchia Sudică din Peretelui Clăii Mari este situată între Muchia Strungii (V) şi Hornul Clăii Mari (E). Traseul prezintă pasaje expuse, foarte dificile, eşalonate de-a lungul unei creste de o înclinație pronunțată şi se escaladează la coardă dublă.
Punctul de intrare pe traseu este situat la cca. 5 m în stinga Hornului Mare al Clăii (cum privim spre horn).
În prima L.C. urcăm de pe Brâul de Sus în diagonală către stânga, peste o față cu obstacole dispuse în trepte, ce sfârşesc la înălțimea unei platforme. Din apropierea acesteia distingem cu uşurință linia puternic înclinată a muchiei, pe care se desfăşoară traseul nostru.
Călăuziți de o fisură subțire (a 2-a L.C.) ajungem în dreptul unui mic obstacol ce surplombează chiar pe linia muchiei, de unde continuăm escalada peste o placă cu prize foarte fine ; aceasta ia sfârşit într-un punct, din care nu se mai poate înainta direct. Printr-o trecere de cca. 8 m spre dreapta ajungem pe o mică platformă, unde ne regrupăm.
În cursul celei de a 3-a L.C. escaladăm, asigurați în pitoane, un pasaj surplombant, până în punctul unde acesta atinge maximum de înclinație, spre exterior. Din acest loc, printr-o pendulare către dreapta, ajungem într-un horn îngust, a cărui escaladare o efectuăm prin ramonaj. In continuare părăsim hornul şi înaintăm de-a lungul unui obstacol friabil, iar, în partea finală, surplombant. Regruparea urmează la baza unui diedru.
Reluând escalada (a 4-a L.C.), trecem peste o placă puternic înclinată ; în partea ei superioară întâlnim o surplombă ; traversăm către stânga, evitând obstacolul şi prindem curând o fisură ce ne conduce pe creastă, într-o zonă cu roca friabilă, care se prelungeşte cu un prag înierbat. Pentru a evita un mare bloc aflat pe linia de creastă, îl ocolim prin stânga, după care revenim, continuând escalada până în punctul de regrupare, situat în stânga, la baza unei fisuri de o deschidere mare.
Urmind linia fisurii sub care ne-am regrupat (a 5-a L.C.), înaintăm, cățărându-ne prin „opoziție bavareză" de-a lungul acestui obstacol epuizant. Spre sfârşit, fisura surplombează, se închide și dispare apoi pe fața peretelui. Pe această ultimă porțiune, pitoanele sunt foarte slabe, ele fiind fixate de-a lungul unei fisuri friabile. Pentru a ieşi din acest impas înaintăm în diagonală către dreapta, pină întâlnim o nouă fisură cu rocă solidă, însă partea finală devine friabilă. Regruparea se efectuează pe o placă de gresie, situată mai sus de limita celor 40 m de coardă.
Un bloc, având o formă aproape rotundă, este trecut direct, chiar de la plecare, în cea de a 6-a L.C.; printr-o traversare scurtă către dreapta evităm obstacolul unui alt bloc, dincolo de care ajungem pe Muchia Clăii Mari. Aceasta, urmată la stânga, spre vest, ne conduce în şaua Clăii Mari.
Punctul de intrare pe traseu este situat la cca. 5 m în stinga Hornului Mare al Clăii (cum privim spre horn).
În prima L.C. urcăm de pe Brâul de Sus în diagonală către stânga, peste o față cu obstacole dispuse în trepte, ce sfârşesc la înălțimea unei platforme. Din apropierea acesteia distingem cu uşurință linia puternic înclinată a muchiei, pe care se desfăşoară traseul nostru.
Călăuziți de o fisură subțire (a 2-a L.C.) ajungem în dreptul unui mic obstacol ce surplombează chiar pe linia muchiei, de unde continuăm escalada peste o placă cu prize foarte fine ; aceasta ia sfârşit într-un punct, din care nu se mai poate înainta direct. Printr-o trecere de cca. 8 m spre dreapta ajungem pe o mică platformă, unde ne regrupăm.
În cursul celei de a 3-a L.C. escaladăm, asigurați în pitoane, un pasaj surplombant, până în punctul unde acesta atinge maximum de înclinație, spre exterior. Din acest loc, printr-o pendulare către dreapta, ajungem într-un horn îngust, a cărui escaladare o efectuăm prin ramonaj. In continuare părăsim hornul şi înaintăm de-a lungul unui obstacol friabil, iar, în partea finală, surplombant. Regruparea urmează la baza unui diedru.
Reluând escalada (a 4-a L.C.), trecem peste o placă puternic înclinată ; în partea ei superioară întâlnim o surplombă ; traversăm către stânga, evitând obstacolul şi prindem curând o fisură ce ne conduce pe creastă, într-o zonă cu roca friabilă, care se prelungeşte cu un prag înierbat. Pentru a evita un mare bloc aflat pe linia de creastă, îl ocolim prin stânga, după care revenim, continuând escalada până în punctul de regrupare, situat în stânga, la baza unei fisuri de o deschidere mare.
Urmind linia fisurii sub care ne-am regrupat (a 5-a L.C.), înaintăm, cățărându-ne prin „opoziție bavareză" de-a lungul acestui obstacol epuizant. Spre sfârşit, fisura surplombează, se închide și dispare apoi pe fața peretelui. Pe această ultimă porțiune, pitoanele sunt foarte slabe, ele fiind fixate de-a lungul unei fisuri friabile. Pentru a ieşi din acest impas înaintăm în diagonală către dreapta, pină întâlnim o nouă fisură cu rocă solidă, însă partea finală devine friabilă. Regruparea se efectuează pe o placă de gresie, situată mai sus de limita celor 40 m de coardă.
Un bloc, având o formă aproape rotundă, este trecut direct, chiar de la plecare, în cea de a 6-a L.C.; printr-o traversare scurtă către dreapta evităm obstacolul unui alt bloc, dincolo de care ajungem pe Muchia Clăii Mari. Aceasta, urmată la stânga, spre vest, ne conduce în şaua Clăii Mari.
Retragere
Durată: 2 ore
Mergem pe Brâul lui Răducu până în Jepii Mari sau Jepii Mici (stânga sau dreapta, cum preferaţi) şi coborâm pe marcajul turistic până în Buşteni.
Surse
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Muchia Sudică
Se încarcă...