Padina Închisă

Cursul inferior al văii are o albie cu maluri abia schiţate, prin care curge o şuviţă firavă de apă. În porţiunea mijlocie (între 1300-1600 m alt.) valea este strânsă între pereţi. Deşi colectează şi păstrează până vara târziu zăpada adusă de avalanşe, ea nu are apă. Când zăpada se topeşte, pe talvegul ei se văd câmpurile de grohotiş, năruituri căzute din pereţii ce o mărginesc. În zona înaltă, la altitudini de peste 1600 m, valea cu panta foarte înclinată se deschide, înşirând numeroase săritori cu aspecte variate, ce nu pot fi trecute decât prin căţărare. Afluenţii din această porţiune, conturaţi adânc în pereţii văii, sunt delimitaţi de muchii ascuţite. Ei pornesc de la creasta principală a Pietrei Craiului, formând în ansamblu un uriaş evantai (bazinul de obârşie al văii), mărginit pe dreapta de pereţii Orga Mare şi Padina Închisă, iar pe stânga de Muchia Padinei Popii şi de o ramură a acesteia, alungită până sub limita superioară a pădurii.

Din punctul de ramificaţie, semnalat la traseul turistic, pe artera Padina Închisă, ne orientăm către abruptul Pietrei Craiului, care se întrezăreşte prin perdeaua pădurii, urcând pe un hăţaş uşor conturat pe malul stâng al văii. Curând ieşim din pădure, înaintând prin lăstăriş spre marea deschidere din faţă, unde crestele şi pereţii dau impresia că valea se termină. Ceva mai sus, după ce depăşim o zonă de vegetaţie scundă, constatăm că ea continuă totuşi, formând un culoar îngust, înierbat la început, plin cu grohotişuri instabile în porţiunea superioară. La 1360 m alt. ajungem în punctul numit "La Sărărie", loc amenajat, unde caprele negre găsesc sarea furajeră. Din acest punct deosebim pe stânga văii marele contrafort desprins din perete, pe linia căruia se desfăşoară unul din cele mai lungi trasee alpine din Piatra Craiului: Traseul Izvorului. Pretutindeni vedem în faţa noastră ţancuri şi muchii cu pereţi punctaţi de grote tainice ori dantelaţi de eşarfa verde a brâurilor cu jnepeni aninaţi pe seninări.

Valea, care are o orientare generală sud-nord, prezintă iniţial un talveg acoperit cu vegetaţie; ceva mai sus, aceasta dispare, locul ei luându-l grohotişurile, în lungul cărora înaintăm, apropiindu-ne astfel de punctele de intrare pe traseele stabilite în Padina Închisă. De la limita inferioară a grohotişului ne abatem către stânga şi după 40 m ajungem în dreptul unui adăpost improvizat din blocuri de piatră chiar la baza marelui perete care surplombează. La 20 m de acest punct se află într-o mică grotă apa izvorului denumit Izvorul Padinei Închise. Deasupra lui şi chiar din grotă, în lungul unei fisuri bine conturate pe faţa surplombată a peretelui, sunt dispuseprimele pitoane de pe Traseul Izvorului.

La 12 m de grota ce adăposteşte Izvorul din Padina Închisă, identificăm primele pitoane fixate pe linia ascensională a celui mai dificil traseu alpin din masiv (gr. 6A), denumit Surplombele din Padina Închisă.

Urcând anevoios prin grohotişurile caracteristice acestor locuri, ajugem, după circa 130 m, socotiţi de la Izvorul din Padina Închisă, în punctul de ramificaţie pentru traseul Lespezile Florilor de Colţ. Intrarea propriu-zisă este situată mult mai sus; marşul de apropiere până la primele pitoane îl facem pe muchia înierbată care separă două vâlcele: cel din stânga (cum privim spre perete) se numeşte Vâlcelul Florilor de Colţ, iar cel din dreapta, Vâlcelul celor Trei Ţancuri.

La 180 m distanţă de Izvorul din Padina Închisă ne aflăm în punctul de intrare a traseului, desfăşurat pe Muchia celor Trei Ţancuri. Deşi pe linia ascensională această muchie prezintă mai multe ţancuri, ea a fost denumită astfel de autorii premierei, pentru că ei au stabilit traseul numai până la nivelul celui de-al treilea ţanc. Muchia este vizibilă de la mare distanţă şi se detaşează clar din Peretele Padinei Închise.

Dincolo de Muchia celor Trei Ţancuri, peretele, descriind un intrând, formează un amfiteatru încins cu brâne punctate cu pâlcuri de jnepeni. În această zonă s-au stabilit alte trasee alpine, între care şi Traseul Central din Padina Închisă, situat la 25 m distanţă de punctul de intrare pe Traseul celor Trei Ţancuri sau la 205 m de Izvorul din Padina Închisă. Primele pitoane, foarte vizibile, dispuse într-o fisură înclinată oblic către dreapta, ne conduc iniţial de-alungul unei muchii friabile.

Ultimul traseu stabilit în Peretele Padinei Închise este Hornul Peretelui Central, situat la circa 220 m de Izvorul din Padina Închisă sau la 45 m de Muchia celor Trei Ţancuri. Platforma de plecare pe traseu se afla într-un intrând de mici dimensiuni, din care se conturează vertical o fisură deschisă, atacată îndrăzneţ de realizatorii traseului.

Dincolo de acest traseu, valea se îngustează treptat, formând pe parcurs mici săritori. Ultima, cea de-a treia, denumita Săritoarea de sub Găvan, prezintă un obstacol înalt de circa 40 m şi lung de 60 m. Trecerea ei se face urcând pe faţa din stânga (în dreapta văii), evitând în acest fel jgheabul îngust al văii care surplombează în partea superioară. La capătul de sus al obstacolului (1610 m alt.), unde întâlnim din nou grohotişul, valea se arcuieşte către dreapta (cum urcăm), lăsând în stânga scocul adânc al Vâlcelului Săritorii de sub Găvan, care delimitează Peretele Padinei Închise de Peretele Orga Mare. Din acest punct identificăm intrarea pe două trasee alpine. Primul este Hornul Negru, uşor de găsit după culoarea rocii care a inspirat numele. Obstacolele lui de început, umede şi puternic înclinate, au fost escaladate recent, fiind punctate cu pitoane.

La circa 20 m în stânga acestuia se văd câteva pitoane dispuse de la stânga la dreapta, în lungul unui pasaj umed care constituie primul obstacol al traseului Muchia Coloanelor din Orga Mare.

Urcând pe o distanţă de circa 70 m obstacolele iniţiale ale Vâlcelului Săritorii de sub Găvan, ajungem în dreptul unui molid singuratic, de unde, către dreapta, în Peretele Orga Mare, identificăm primul piton fixat la intrarea pe traseul Creasta Frumoasă din Vâlcelul Săritorii de sub Găvan, la altitudinea de 1640 m.

Reveninddeasupra Săritorii de sub Găvan, urmăm în continuare firul principal al Padinei Închise, urcând din greu către dreapta pe grohotiş, şi ajungem curînd la 1635m alt., punct din care avem două posibilităţi de a continua escalada: către stânga pe Hornul Mare, către dreapta pe firul văii şi apoi pe feţe până la Brâna Caprelor.

De la ramificaţia Hornului Mare continuăm escalada pe Padina Închisă şi după scurtă distanţă părăsim firul văii, plin cu grohotiş, urcând feţele înierbate ce formează versantul stâng, până întâlnim poteca de pe Brâna Caprelor (marcaj bandă albastră). Traseul turistic menţionat străbate Padina Închisă, conducând pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Padina Închisă este un traseu alpin de graul 1A. Are pe parcurs un singur obstacol mai dificil: Săritoarea de sub Găvan, unde este necesară o frânghie de 20 m pentru asigurarea coechipierilor. Durata escaladei integrale, inclusiv poteca marcată: 3-3½ ore.