Lespezile Florilor de Colţ
■
Traseu clasic, 5B, 9 LCSumar
Imagini și topo
Rating
Stâncă | |
---|---|
Calitate asigurări | |
Număr asigurări | |
Frecventat | |
Priveliște |
Dificultate
Grad clasic | 5B |
---|---|
Lungime | 9 LC |
Localizare
Durată apropiere | 3 ore |
Durată parcurgere | 4 - 5 ore |
Premieră și reparații
Premieră | ||
---|---|---|
1960-08-07 | Gheorghe CrăciunDavid Toacșe |
Cele mai bune luni
Acces
Durată: 3 ore
Escalada propriu-zisă a traseului începe dintr-un amfiteatru al peretelui, situat mult deasupra talvegului de scurgere al
Padinei Închise. De la punctul de intrare, semnalat în artera de bază, urmăm muchia înierbată dintre cele două vâlcele ce se adâncesc în perete, respectiv Vâlcelul Lespezile Florilor de Colţ (stânga) şi Vâlcelul celor Trei Ţancuri (dreapta), până în dreptul unui molid singuratic. De aici putem pătrunde în zona circului înierbat care se evidenţiază în perete. La limita superioară a vegetaţiei din circ, către stânga, identificăm o fisură punctată pe linia ascensională cu primele pitoane ale traseului.
Padinei Închise. De la punctul de intrare, semnalat în artera de bază, urmăm muchia înierbată dintre cele două vâlcele ce se adâncesc în perete, respectiv Vâlcelul Lespezile Florilor de Colţ (stânga) şi Vâlcelul celor Trei Ţancuri (dreapta), până în dreptul unui molid singuratic. De aici putem pătrunde în zona circului înierbat care se evidenţiază în perete. La limita superioară a vegetaţiei din circ, către stânga, identificăm o fisură punctată pe linia ascensională cu primele pitoane ale traseului.
Descriere
Prima l.c. măsoară 40 m. Pe parcursul ei întâlnim 6 pitoane. Regruparea, marcată de un piton pentru asigurare, o facem pe o coamă înierbată.
Continuând escalada pe cea de-a doua l.c., ne căţărăm liber în lungul coamei amintite şi, după 37 m, ne regrupăm sub un horn, folosind pentru asigurare singurul piton existent pe această porţiune.
În cea de a treia l.c. ne căţărăm mai mult liber, având în dreapta hornul sub care ne-am regrupat. Pe lungime sunt două pitoane. Regruparea se face după 38 m pe o brână largă, marcată de un molid singuratic.
A patra l.c. se pare că a inspirat denumirea traseului. Această porţiune este caracterizată printr-o serie de feţe spălate, spintecate de o fisură pe desfăşurarea căreia sunt fixate 7 pitoane. În porţiunea finală a pasajului, după 35 m, executăm o traversare de 3 m către dreapta, prin intermediul căreia ajungem pe platforma de regrupare.
Pasajele celei de-a cincea l.c. sunt dispuse oblic către dreapta, până la nivelul unei proeminenţe (bloc stâncos ieşit din perete). Regruparea, foarte comodă, o facem folosind pentru asigurare cele două pitoane fixate.
Pe a şasea l.c. depăşim prin dreapta proeminenţa sub care ne-am regrupat şi ne căţărăm fără greutate, întrebuinţând pentru înaintare cele patru pitoane existente în punctele dificile. La pitonul de pe un prag îngust şi înierbat executăm regruparea.
În a şaptea l.c., după câţiva metri de căţărare de-a lungul unei feţe pe care o escaladăm frontal, schimbăm direcţia iniţială, abătându-ne oblic către stânga, conduşi de linia pitoanelor care sunt dispuse paralel cu un horn în a cărui deschidere intrăm ceva mai sus. Din interiorul hornului prevăzut cu două pitoane de rapel, ne orientăm către dreapta, traversând şi coborând în acelaşi timp un obstacol dificil, pe lungimea căruia mai identificăm un piton.
Regruparea din cea de-a şaptea l.c. o executăm după desfăşurarea completă a celor 40 m de coardă.
A opta l.c., deşi prezintă câteva pasaje surplombate, nu este dificilă, peretele având prize suficiente pentru ca obstacolele să fie depăşite prin căţărare liberă. Pe lungime avem doar 2 pitoane. Regruparea o facem după 40 m, pe un prag.
Pe a noua l.c., întâlnim o brână uşor ascendentă şi o faţă cu prize bune. Căţărarea pe această ultimă porţiune, care măsoară circa 30 m, o efectuăm folosind pentru asigurare singurul piton existent. Escalada ia sfârşit pe Muchia Padinei Închise.
Continuând escalada pe cea de-a doua l.c., ne căţărăm liber în lungul coamei amintite şi, după 37 m, ne regrupăm sub un horn, folosind pentru asigurare singurul piton existent pe această porţiune.
În cea de a treia l.c. ne căţărăm mai mult liber, având în dreapta hornul sub care ne-am regrupat. Pe lungime sunt două pitoane. Regruparea se face după 38 m pe o brână largă, marcată de un molid singuratic.
A patra l.c. se pare că a inspirat denumirea traseului. Această porţiune este caracterizată printr-o serie de feţe spălate, spintecate de o fisură pe desfăşurarea căreia sunt fixate 7 pitoane. În porţiunea finală a pasajului, după 35 m, executăm o traversare de 3 m către dreapta, prin intermediul căreia ajungem pe platforma de regrupare.
Pasajele celei de-a cincea l.c. sunt dispuse oblic către dreapta, până la nivelul unei proeminenţe (bloc stâncos ieşit din perete). Regruparea, foarte comodă, o facem folosind pentru asigurare cele două pitoane fixate.
Pe a şasea l.c. depăşim prin dreapta proeminenţa sub care ne-am regrupat şi ne căţărăm fără greutate, întrebuinţând pentru înaintare cele patru pitoane existente în punctele dificile. La pitonul de pe un prag îngust şi înierbat executăm regruparea.
În a şaptea l.c., după câţiva metri de căţărare de-a lungul unei feţe pe care o escaladăm frontal, schimbăm direcţia iniţială, abătându-ne oblic către stânga, conduşi de linia pitoanelor care sunt dispuse paralel cu un horn în a cărui deschidere intrăm ceva mai sus. Din interiorul hornului prevăzut cu două pitoane de rapel, ne orientăm către dreapta, traversând şi coborând în acelaşi timp un obstacol dificil, pe lungimea căruia mai identificăm un piton.
Regruparea din cea de-a şaptea l.c. o executăm după desfăşurarea completă a celor 40 m de coardă.
A opta l.c., deşi prezintă câteva pasaje surplombate, nu este dificilă, peretele având prize suficiente pentru ca obstacolele să fie depăşite prin căţărare liberă. Pe lungime avem doar 2 pitoane. Regruparea o facem după 40 m, pe un prag.
Pe a noua l.c., întâlnim o brână uşor ascendentă şi o faţă cu prize bune. Căţărarea pe această ultimă porţiune, care măsoară circa 30 m, o efectuăm folosind pentru asigurare singurul piton existent. Escalada ia sfârşit pe Muchia Padinei Închise.
Retragere
Pentru coborâre, urmând în continuare Muchia Padinei Închise către dreapta, spre creasta principală a masivului, ajungem după circa 250 m în strunga formată la obârşia Vâlcelului Săritorii de sub Găvan. Din acest punct coborâm liber prin albia vâlcelului menţionat, până deasupra unei săritori, unde întâlnim pitonul dispus special pentru fixarea corzilor.
Prin intermediul unui rapel reuşim să depăşim ruptura de pantă şi, după recuperarea corzilor, continuăm coborârea prin vâlcel şi pe feţele acestuia, ajungând prin căţărare liberă, fără dificultăţi, deasupra Săritorii de sub Găvan. Acest obstacol poate fi depăşit liber sau tot prin intermediul unui rapel, folosind în acest scop pitonul dispus în peretele din stânga văii.
Prin intermediul unui rapel reuşim să depăşim ruptura de pantă şi, după recuperarea corzilor, continuăm coborârea prin vâlcel şi pe feţele acestuia, ajungând prin căţărare liberă, fără dificultăţi, deasupra Săritorii de sub Găvan. Acest obstacol poate fi depăşit liber sau tot prin intermediul unui rapel, folosind în acest scop pitonul dispus în peretele din stânga văii.
Surse
Piatra Craiului Turism-Alpinism - Emilian Cristea, 1984
Nomenclatorul traseelor
Nomenclatorul traseelor
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Lespezile Florilor de Colţ
Se încarcă...