Muchia Coloanelor din Orga Mare

Traseul urmează linia cea mai pronunţată a muchiei Peretelui Orga Mare. Parcursul, realizat de alpinişti cu multă experienţă, se desfǎşoară de-a lungul unor obstacole cu rocă sănătoasă, în parte lipsită de vegetaţie. Pitoanele nu sunt prea numeroase (sunt dispuse numai în punctele absolut necesare), lăsând ca celelalte obstacole să fie depăşite prin căţărare liberă.

Escalada primei l.c. începe la circa 20 m în stânga limitei superioare a Săritorii de sub Găvan, unde peretele formează un intrînd cu obstacole suprapuse ca olanele unui acoperiş. Primele pitoane, dispuse printre aceste obstacole, le întâlnim la diferite distanţe, fixate aproape paralel cu jgheabul umed al Hornului Negru, aflat în dreapta. Dintr-o platformă mai pronunţată, pe care o întâlnim la circa 20 m, identificăm către stânga muchia uşor conturată din perete şi punctată din loc în loc cu mici pâlcuri de jnepeni; la baza acesteia facem regruparea.

Primele pasaje din a doua l.c. le depăşim prin căţărare liberă, dar mai sus, un pasaj lipsit de prize ne obligă să înaintăm cu ajutorul scăriţelor pe care le fixăm în pitoanele existente.

După regrupare reluăm escalada în cea de-a treia l.c. La început depăşim un ţanc mic, după care găsim posibilitatea de a prinde deschiderea unui horn aproape vertical. Pentru depăşirea acestuia folosim la maximum scăriţele, solicitând şi pitoanele, fără de care înaintarea ar fi extrem de dificilă. La limita superioară a hornului, considerat cel mai greu obstacol al traseului, ne regrupăm pe o mică platformă situată în stânga.

Continuând escalada pe a patra l.c., executăm o traversare către dreapta, depăşind muchia unui turn, iar mai sus ne regrupǎm din nou la începutul fisurii finale a traseului.

Folosind pitoanele de pe traseu, în a cincea l.c. escaladăm o faţă cu înclinaţia pronunţată, ajungînd în final pe Muchia Padinei Închise, unde traseul ia sfârşit.