Peretele Urlătorii Mari

Roca: conglomerat destul de friabil cu multe perniţe de iarbă. În locul unde hăţaşul trece de pe flancul nordic pe cel sudic al Crestei Urlătorilor se află o mică şa unde şi-au aşezat tabăra alpiniştii de la Armata când au făcut premiera traseelor următoare: primul traseu întâlnit, după 250 m din şa, este Hornul Agăţat, urmat la 15 m de Creasta Centrală; după alţi 30 m urmează intrarea în traseul Faţa sud-vestică iar ultimul traseu la o distanţă de 30 m este Traseul dintre Fisuri. Continuând hăţaşul urcăm în şaua largă din partea superioară a Crestei Urlătorilor, unde reîntâlnim poteca Schiel. În acest loc se află un stâlp vechi al funicularului. Poteca marcată urcă în continuare pe scări tăiate în stâncă, asigurate cu o balustradă din cabluri, spre cantonul Schiel care se distinge la marginea Platoului. Toate cele 4 trasee ies în Creasta Urlătorilor, de unde se atinge poteca Schiel în şaua menţionată.