Hornul Agăţat

Privit în ansamblu, acest traseu prezintă trei porțiuni distincte. Prima se efectuează prin cățărătură liberă ; cea de-a doua, care începe din „Brâul Împădurit", prin trecerea unui pasaj surplombant și frecvente traversări, iar ultima, prin escalada marelui horn, ce precede în partea finală o placă spălată şi pe alocuri cu prize mici.

Cu circa 15 m înainte de zona de inflexiune a Peretelui Urlătorii Mari observăm la baza acestuia un scoc, în parte înierbat, pe care vom urca direct, până la înălțimea unei zade.

Din dreptul acestui reper, prima L.C. trece peste o serie de obstacole, cu prize solide, întretăiate de mici pasaje surplombante, uneori înierbate, care ne obligă să înaintăm prin scurte traversări. În partea finală, la cca. 30 m înălțime, efectuăm o traversare către dreapta, dupa care, la mică distanță, ne regrupăm pe Brâul Împădurit.

În cea de a 2-a L.C. reperăm o a doua zadă, din dreptul căreia traversăm, în diagonală către dreapta, 8 m, până baza peretelui ce-l avem în față, brăzdat de o mare fisură.

Cu ajutorul citorva pitoane înaintăm, în cursul celei de a 3-a L.C., de-a lungul acestei fisuri, care surplombează uneori. După cca. 25 m ne abatem 2 m către stânga, trecem un pasaj frământat, apoi o faţă uşor inierbată şi ne regrupăm deasupra unei surplombe, pe o platformă îngustă, în dreptul unui pâlc de ienuperi.

Lăsând acest pilc în stânga, trecem un pasaj surplombant (a 4-a L.C.), pe verticala peretelui brăzdat de o fisură înclinată oblic către stânga ; ieşim astfel în dreptul unui brâu ce se alungeşte spre dreapta. Printr-o traversare în aceeaşi direcție, lungă de 8-9 m, ajungem într-un punct, unde ne putem regrupa.

În cea de a 5-a L.C. înaintăm de-a lungul brâului sus-amintit, cca. 4-5 m, iar din locul care ne permite să schimbăm direcția de mers, ne orientăm către stânga şi în sus, folosind treptele de iarbă şi prizele ce întâlnim de-a lungul unui prag care ia sfârşit la baza uneălături uşor surplombante. După ce trecem peste acest obstacol, cu ajutorul a 3 pitoane, ne abatem 2 m spre stânga, punct din care avem posibilitatea să urcăm de-a lungul unei muchii şi apoi un scoc de o înclinație pronunțată, care sfârşeşte pe un brâu acoperit în parte cu jnepeni.

A 6-a L.C. trece peste fețe spălate şi cu prize puține, întrerupte uneori de mici platforme de înfățişarea unor balcoane înierbate, care îngreuneaza mult înaintarea. în partea finală a parcursului se conturează tot mai clar spintecătura Hornului Agățat.

Urmând linia de cea mai mare pantă a peretelui (a 7-a LC.) trecem peste câteva obstacole înierbate ce preced intrarea în marele horn, pe desfăşurarea căruia înaintăm până la epuizarea celor 40 m de coardă.

În cursul ultimei L.C. (a 8-a) urcăm prin interiorul hornului, ocolind uneori obstacolele surplombante. În partea finală, hornul surplombând, ieşim pe o față puternic înclinată şi cu prize friabile, ce ia sfârşit pe vârf împădurit.