Faţa sud-vestică a peretelui Urlătorii Mari

Traseul, situat pe Fața Sud-Vestică a Peretelui Urlătorii Mari, trece peste o înlănțuire de obstacole verticale, foarte expuse şi înclinate uşor către stânga şi în afară. El prezintă în treimea superioară o surplombă uriaşă, a cărei trecere, foarte dificilă, impune un nou şi mare efort, la capătul unei escalade dure.

Prima L.C. urcă peste câteva obstacole discontinue, înclinate oblic către stânga, până la înălțimea unui prag stâncos de culoare gălbuie, unde ne regrupăm.

Schimbând direcția (a 2-a L.C.), ieşim mai întâi oblic către dreapta, peste o serie de obstacole uşor surplombante; în partea finală întâlnim o placă de gresie brăzdata de o fisură largă, după a cărei escaladă, prin opoziție, ne regrupăm.

În cursul celei de a 3-a L.C. urcăm o față înclinată de 40 m, cu fisuri foarte friabile, în care pitoanele fixate sunt nesigure. Deasupra acestui pasaj ne regrupăm pe o platformă acoperită cu bolovănişuri şi nisip.

Printr-un scoc ușor înierbat, înalt de 20 m, se desfăşoară a 4-a L.C., până la baza unui molid, după care, a 5-a L.C. urcă inițial pe o lungime de 20 m o fisură închisă ; în continuare, printr-o trecere de 2 m către dreapta, părăsim linia fisurii și escaladăm o față cu prize foarte mici, regrupându-ne apoi pe o mică platformă.

Din acest punct, escaladând pe o înălțime de cca. 25 m (a 6-a L.C.) un pasaj expus, lipsit de fisuri şi cu prize mici, ieşim pe Brâul Florilor-de-Colț.

Urmăm de aci linia unui diedru sinuos (a 7-a L.C.), săpat adânc în perete — care se înfundă după 35 m sub o surplombă de proporții uriaşe.

Aceasta marchează portiunea de maximă dificultate a traseului şi se escaladează în cursul celei de a 8-a L.C. prin dreapta. Roca fiind însă lipsită de fisuri nu permite asigurarea în pitoane. Din această cauză trecerea surplombei este extrem de grea şi necesită, la un moment dat, executarea unui pas lateral către dreapta, care dezechilibrează pe cățărător. Regruparea deasupra acestui obstacol dur urmează după epuizarea celor 40 m de coardă.

A 9-a L.C. însoteşte linia unei fisuri verticale, în diedru, şi ia sfârşit pe vârf.