Traseul dintre Fisuri

Dificultățile şi varietatea obstacolelor, anume alese, pentru a se stabili un itinerar tehnic cât mai complex, Traseul dintre Fisuri constituie un examen dur pentru amatorii de escalade de grad superior. Traseul urmează prin mijloc Fața Sud-Vestică a Peretelui Urlătorii Mari; linia sa ascensională deşi nu poate fi ușor identificată de jos, se defineşte însă tot mai clar în cursul escaladei, obstacolele fiind legate între ele prin mici fisuri şi alveole, în care sunt fixate numeroase pitoane.

Din zona de inflexiune a Peretelui Urlătorii Mari coborâm în pantă repede, cca. 50 m, un hățas, acoperit în parte de o vegetație sălbatică, până la baza peretelui, unde distingem în dreapta un pinten ascuțit, de aspectul unui mic contrafort. Este locul din care începe escalada Traseului dintre Fisuri.

În prima L.C. urcăm vertical pintenul sus-amintit, al cărui vârf îl atingem după 20 m, după care ne regrupăm.

Din acest punct escalada urmează, în cursul celei de a 2-a L.C., o înlănțuire de fisuri scurte, ce brăzdează o serie de obstacole foarte dure, care sfârşesc la înălțimea unei platforme înierbate, unde ne regrupăm.

În cea de a 3-a L.C. trecem, succesiv, printr-o fisură înclinată către stânga şi barată de o mică surplombă, iar în continuare, de-a lungul unui diedru de cca. 10 m, foarte spălat, după care, urmând o față cu mici prize, atingem un brâu unde ne regrupăm din nou.

De aci, ajutându-ne de pitoanele fixate în câteva fisuri înguste, înaintăm, în cursul celei de a 4-a L.C., ajungând într-un mic diedru, unde găsim o excelentă platformă de regrupare.

A 5-a L.C. urmează inițial o fisură înaltă de 15 m, blocată la mijloc de un bloc de mici dimensiuni; fisura pierzându-se în perete, continuăm escalada pe linia de cea mai mare pantă a acestuia, până la înălțimea unei noi platforme de regrupare.

Pe desfăşurarea celei de a 6-a L.C. înaintăm cu ajutorul câtorva pitoane fixate în micile alveole de pe parcurs și făcând uz atât de tracționarea la coardă dublă, cât și de prizele de conglomerat, care in această porțiune sunt rotunjite, iar în partea finală, friabile, ieşim pe o platformă înierbată, unde ne regrupăm.

Penultima L.C. (a 7-a) începe cu escalada unei fisuri de cca. 6 m, înclinată către stânga, după care, printr-o schimbare de direcție către dreapta, trecem un obstacol surplombant, iar în final, o față ce sfârşeşte cu un horn incomod, la baza căruia ne regrupăm.

La începutul celei de a 8-a L.C., efectuând o traversare de 3-4 m spre dreapta, ajungem la baza unui al doilea horn, prin care urcăm cca. 5 m, iar printr-o traversare către stânga reintrăm în marele horn părăsit mai jos, a cărui escaladă conduce, după 10-12 m, la vârf.