Padina Lăncii

Pornind din zona Marelui Grohotiş, acest traseu reprezintă cea mai directă cale de acces la Creasta Sudică a masivului. El se parcurge destul de rar la urcare, dar este folosit pentru coborâre de alpiniştii ce escaladează traseele din regiune. Poiana Închisă este de fapt punctul unde valea Padina Lăncii, firul principal, îşi are obârşia. Locul, acoperit de vegetaţie şi înconjurat de pereţi puternic surplombaţi, este foarte frumos, iar prezenţa unui izvor cu debit mic a determinat multi alpinişti să-şi organizeze bivuacul în această parte.

Din punctul de ramificaţie menţionat în artera de bază, urcăm către stânga pe firul plin cu grohotiş al văii Padina Lăncii (firul principal), strecurându-ne iniţial pe sub peretele vârfului Lancea, înălţat pe stânga văii. Câteva săritori elementare ne blochează înaintarea, obligându-ne să le depăşim direct sau prin ocoluri pe feţe. După circa 150 m depăşim Brâul de Mijloc, a cărui eşarfă înverzită trece din firul secundar al văii Padina Lăncii peste Muchia din Padina Lăncii, ridicată pe dreapta văii, şi continuă peste şaua formată de vârful Lancea spre sud, coborând la baza Peretelui Marelui Grohotiş, denumit şi Peretele Central. Fără să-şi schimbe înfăţişarea, Padina Lăncii în amonte de brâu se orientează uşor către dreapta, sfârşind după câteva obstacole minore cu un jgheab uşor înierbat, dincolo de care se pierde pe pantele înverzite ale Poienii Închise (1980 m alt.).

Urcând prin poiană spre pereţii baraţi pe verticală de numeroase surplombe, găsim posibilitatea de a traversa către dreapta. La capătul traversării întâlnim o prispă de piatră, dispusă în diagonală spre muchia ce delimitează către sud Peretele Marelui Grohotiş. La capătul de sus al acesteia şi aproape de muchia menţionată întâlnim un horn îngust, ascuns privirii din Poiana Închisã. Deschiderea lui, orientată către sud-vest, este continuată în porţiunea finală cu un scoc înierbat care sfârşeşte pe Creasta Sudică a Pietrei Craiului.