Creasta Frumoasă

Creasta Frumoasă începe să se contureze către nord-vest din Muchia Ţimbalului Mare, din apropierea punctului “La Amvon". La început, ea închide pe la obârşie firul Hornului Adânc şi apoi lasă către dreapta un pinten viguros, denumit Creasta Prieteniei. Dincolo de acesta, delimitează zona de obârşie a Vâlcelului Secundar din Călineţ, după care pierde treptat din înălţime şi la 1890 m alt. se întrerupe, formând o mică strungă, denumită Strunga Crestei Frumoase.

În aval de strungă, creasta continuă dar, prin stabilirea unui traseu alpin, poartă numele de Creasta Şoimilor.

LC1 - începe imediat după scurta descățărare din strâmtura aflată pe brâul de acces și conduce printr-un horn larg cu lespezi verticale, pe care le depășim fără mare greutate. În horn sunt două pitoane, dar pentru a evita frecarea corzilor, cel din stânga (în sensul de urcare) poate fi ignorat. În strungă se poate regrupa intermediar pentru a evita frecarea corzii, dar lungimea rezultată este foarte scurtă. După asigurarea corzii pentru secunzi în Strunga Crestei Frumoase, obligatoriu cu o buclă lungă, traseul continuă pe creastă, în mici trepte, ușor friabile, dar lipsite de dificultate. Se regrupează într-un mică adâncitură, unde iese una dintre marile fisuri care brăzdează Peretele Superior, la un piton cu inel și un țanc. 40m, grad IV la horn.

LC2 - continuă pe creastă, având o grijă deosebită la blocurile instabile, înaintând până la baza unei fisuri evidente. Aici este pasul traseului, bine asigurat, după care ne orientăm spre stânga, într-o scurtă traversare spre un pâlc de jnepeni. O a doua fisură, mai scurtă, dar fără protecții fixe, ne conduce la aceștia, după care regrupăm la țancuri în spatele lor, până la următoarea porțiune verticală. În stânga admirăm linia zveltă a Crestei Prieteniei, iar în dreapta pe aceea a Crestei Coarnele Caprei. 35m, grad V.

LC3 - depășește încă o scurtă porțiune a crestei, fără dificultăți mari, și, după traversarea unei porțiuni de creastă îngustă, cu ienuperi, ne orientăm spre stânga, intrând în vâlcelul care se conturează. Vâlcelul este lipsit de dificultăți tehnice, însă porțiunea sa superioară este deosebit de friabilă. Se poate regrupa intermediar, la țancuri sau jnepeni, sau se merge concomitent, cu grijă deosebită în zona superioară, până la țancurile care închid vâlcelul, unde se regrupează la țancuri sau protecții mobile. 70m, grad III.

LC4 - se orientează spre stânga, urmând hornul vizibil din regrupare. Suntem, de fapt, la obârşia Vâlcelului Secundar al Hornului Adânc. La baza hornului sunt două pitoane, iar hornul poate fi depășit fără mari dificultăți, prin ramonaj, șpraițuri sau prin exterior, având mare grijă la blocurile instabile. Se regrupează imediat în stânga ieșirii hornului, la țancuri sau protecții mobile. 30m, grad IV.

Suntem foarte aproape de Brâul de Sus. Traseul continuă elementar pe lângă marea de jnepeni, atingând la scurt timp hățașul brâului.

Observație: traseul permite, prin natura sa, regruparea în alte puncte decât cele indicate, utilizând țancurile din zonă sau protecțiile mobile.