Fisurile Centrale

Din Padina lui Călineț (1720 m alt.) ne orientăm la stînga, escaladînd săritoarea dispusă în trepte, aflată la intrarea pe Vîlcelul Secundar al Călinețului. După 30 m ne orientăm din nou către stînga, urmînd un brîu care sfîrşeşte la baza Peretelui Inferior, pe verticala căruia sînt fixate pitoane.

Escalada primei l.c. începe cu o fisură în diedru, care mai sus se adînceşte, formînd un horn îngust. Remarcăm în porţiunea superioară a primei l.c. un mic pasaj surplombat, pe care-l depăşim cu ajutorul a trei pitoane. Regruparea se face pe o brînă înierbată. 

Orientîndu-ne către dreapta, în a doua l.c. înaintăm și apoi părăsim după o scurtă distanță brîna pe care ne-am regrupat, urcînd frontal, cu ajutorul a patru pitoane, la nivelul altei brîne. fără să neregrupum, continuăm escalada pe feţele înierbate, pînă în dreptul unui molid crescut în perete, unde executăm regruparea. 

În a treia l.c. ne deplasăm la început 6 m pe o brînă, apoi urcăm pe verticala unei fisuri, folosind pentru asigurare pitonul fixat pe traseu. Dincolo de acest obstacol, întîlnim o succesiune de trepte înierbate, dirijate oblic către dreapta, pînă la nivelul brîului ce încinge pe la bază Peretele Superior.

Continuarea celei de-a doua porţiuni a traseului începe în dreptul unor blocuri de piatră albă, înălţate din covorul de verdeaţă ce caracterizează zona înconjurătoare.

A patra l.c. o întindem în lungul unor fisuri discontinue, punctate cu mici perne de iarbă, alunecoase şi instabile. Obstacolele expuse și înclinarea peretelui comportă, în afara pitoanelor existente, și pitoane suplimentare. Regruparea, marcată cu două pitoane de asigurare, o întîlnim la circa 36 m de la plecare.

Prin varietatea obstacolelor şi a manevrelor de coardă foarte complicate, cea de a cincea l.c. cere liderului o atenţie mare în înaintare. De pe platforma de regrupare a celei de-a patra l.c. începem escalada pe verticala unor obstacole asemănatoare lungimii precedente. Pentru a trece de la o fisură la alta, executăm la mici intervale două traversări: prima către stînga, următoarea către dreapta. În porţiunea superioară întîlnim o surplombă urmată de o cățărare liberă, foarte delicată. Regruparea o executăm după 36 m "la piton".

În lungul celei de-a șasea l.c. întîlnim cele mai dificile pasaje de pe întregul traseu. Cățărîndu-ne cu multă atenție pe fața peretelui, folosim pentru asigurare pitoanele fixate slab pe verticala unei fisuri cimentate. La capătul de sus al acestui obstacol trecem prin cățărare în "bavareză" către dreapta, pe sub tavanul unei surplombe. După ce am luat toate măsurile de siguranță, continuăm, depășind în final și surplomba, regrupîndu-ne ceva mai sus pe o mică creastă.

Reluînd escalada în a șaptea l.c. coborîm iniţial 3 m, asiguraţi cu frînghia, după care înaintăm pe deschiderea unui horn situat la circa 6 m. Ramonînd prin interiorul hornului, depășim punctele dificile, folosind între altele și cele două pitoane tubulare fixate pe traseu. Dincolo de horn ne abatem către stînga, înaintînd prin cățărare liberă pînă pe creastă secundară, situată la 20 m.

Ultimele două l.c. (a opta şi a noua) le desfășurăm de-a lungul peretelui ce ia sfîrșit pe Creasta Frumoasă. Prizele bune și cele cîteva pitoane jalon existente pe această porțiune ne permit să ajungem în zona acoperită cu jnepeniș, situată foarte aproape de punctul "La Amvon".