Vâlcelul Morarului (al Obuzului)

Ar putea fi preluat în cazul acestei artere toponimul Vâlcelul cu Obuz, folosit de primii oameni care au parcurs zona (fraţii Tiţeica, Radu şi Şerban şi I. Canturiani), însă proiectilul în chestiune a dispărut şi denumirea ar fi poate lipsită de obiect. O altă „fundătură" este Vâlcelul cu Tunel, pe care, într-o enumerare de la est la vest a văilor Morarului, W. Kargel (1976) îl pomeneşte imediat după Valea Adâncă. Personal nu am găsit însă vreun tunel în locurile respective.

Vâlcelui Morarului se desprinde nu cu mult deasupra poienii omonime din Valea Morarului, mai exact înainte de primul cot spre stânga al acesteia. În apropierea confluenţei vâlcelul prezintă o şerpuire (iniţial spre dreapta), care lasă privirilor doar o scurtă porţiune a sa. În talveg întâlnim doar praguri, dintr-o rocă nu o dată putredă, locurile ceva mai dificile putând fi ocolite pe malul cu vegetaţie din stânga.

În apropierea Brâului Mare, accesibilitatea malurilor se inversează, putându-se înainta pe pajiştile din dreapta. Este şi nivelul unde locurile se deschid în evantai, făcându-şi loc spre o strungă din dreapta un afluent. Traseul depăşeşte apoi Brâul de Mijloc şi iese în Brâul de Sus (deasupra căruia continuă doar câteva zeci de metri). Traversând apoi în Valea Adâncă, putem sui de aici în Culmea Morarului.

Dificultate: 1 A. Timp necesar: circa 2 ore.