Valea Morarului

Urmînd din Poiana Văii Cerbului poteca ce urcă spre N, către Poiana Morarului (marcaj triunghi roşu), traversăm după cca 30 min, firul Văii Bujorilor şi după un parcurs scurt, mai întîi în urcuş repede, apoi aproape orizontal, ajungem în Poiana Morarului, luminiş sălbatic şi izolat ce desfăşoară asupra Peretelui Nordic al Morarului cel mai grandios peisaj alpin din tot cuprinsul Bucegilor. Părăsind poteca marcată cu semnul triunghi roşu, ne abatem brusc către V (spre stînga), strabatem în lung Poiana Morarului, iar în continuare, Poiana cu Urzici, lăsînd pe flancul Muntelui Morarul (în stînga, cum urcăm) o succesiune de hornuri înalte, în parte acoperite cu vegetaţie, precum şi Valea Poienii.

La mică distanţă, în colţul de SV al Poienii cu Urzici, unde aceasta formează un intrînd adînc, trecem pe la confluenţa Vîlc. Ţancurilor şi apoi peste bolovanişul conului de dejecţie care precede văile Rîpa Zăpezii şi Adînca. Din marginea superioară a poienii poteca traversează cîteva torente şi vîlcele pietroase şi ajunge în dreptul Brîului Mare al Morarului.

Din acelaşi punct se desfăşoară spre E-NE, Brîul Mare al Bucşoiului, de-a lungul versantului sudic al Crestei Bucşoiului Mic. De aici putem urca la Vf. Omul pe unul din traseele de mai jos:

1. De-a lungul firului şi apoi prin amfiteatrul larg şi uşor înclinat al căldării superioare a văii, de unde, urmînd către SV coastele puternic înclinate (în diagonală spre stînga), ieşim în cca 2 ore la Vf. Omul.

2. Peste clinurile sudice ale Bucşoiului Mic, urmînd hăţaşul (spre dreapta, cum urcăm), care conduce după un parcurs egal de obositor cu primul traseu, în Şaua Morarului, deasupra firelor de obîrşie ale văii, de unde drumul poate fi continuat fie către S (spre stînga), la Vf. Omul, fie către N (spre dreapta), prin Vf. Bucşoiul -Prepeleac - cabana Mălăeşti sau Pichetul Roşu- Buşteni.

Caracteristica traseului iarna. În condiţiuni de iarnă, ascensiunea Văii Morarului, deşi lipsită de dificultăţi tehnice, este lungă şi extenuantă. Traseul traversînd, în porţiunea superioară, o zonă tipică de avalanşe (coaste largi şi puternic înclinate), este indicat ca ascensiunea Vaii Morarului să fie întreprinsă numai pe o zăpadă consistentă şi în primele ore ale dimineţii.