Râpa Zăpezii - Râpa Mare

Actualizare decembrie 2023:
„A doua saritoare, cea cu fatza cazuta, e serios modificata in comparatie cu aprilie 2023, nu se mai poate iesi pe dreapta, si iesirea pe stanga e printr-un fel de fereastra mizerabila si plina de grohotis si friabilitati in echilibeu dubios, intr-o manevra de angajament pt cine o merge cap pe acolo (ai sanse bune sa iti tai coarda daca zbori pe final, e o muchie aiurea rau pe acolo)”

În amonte de confluenţa cu Vâlcelul Tancurilor, firul comun Râpa Zăpezii - Valea Adâncă străbate în lung Poiana II la capătul superior al căreia (după 20 — 30 minute de mers), cotind la stânga pătrunde în abrupt. Aici, el intră într-un prim defileu, unde rezistă uneori de la an la an un strat gros de zăpadă înclinată, a cărui depăşire necesită folosirea pioletului.

Urmează un loc ceva mai larg, unde se abate spre dreapta Valea Adâncă, iar către o strungă din stânga, un horn (din care pornea cândva o variantă de ocol, pe feţe aeriene astăzi în bună parte surpate). Ne întâmpină curând o primă săritoare, de mică îinălţime, peste care săltăm prin dreapta (în partea superioară prizele lipsesc). Apoi calea este închisă de un bloc considerabil, pe care îl depăşim prin stânga, folosind pentru asigurare micile ferestre pe parcurs de doi bolovani. După alte două praguri (de 3 — 4 metri fiecare) atingem zona de maximă îngustime a părţii inferioare a văii. Descoperim aici o lespede spălată, de circa 12 metri înălţime, pe care o suim graţie unei fisuri. O săritoare aparent complicată se escaladează apoi prin ulucul ce o brăzdează.

În aceste locuri, ochiului îi devine accesibil întreg trupul muntelui, până la Ace. Din stânga coboară aici o şiştoacă stâncoasă (conduce în Strunga Vântului) prin care evităm o nouă săritoare.

Imediat mai sus, firul principal primeşte din dreapta Râpa Mică. Aceşti afluenţi permit evitarea elementară a segmentului până în Brâul Mare al firului principal — punctat de vreo trei săritori incomode. Imediat deasupra Brâului Mare, Râpa Zăpezii se bifurcă: Râpa Mare, în stânga; Râpa Crucii, în dreapta.

Râpa Mare
O primă săritoare, exact deasupra confluenţei, se evită pe un prag stâncos din stânga (eventual pe Brâul Mare şi urcuş ulterior pe faţa din acea parte). Malul din stânga devine apoi accesibil, fiind îndeobşte preferat talvegului punctat rareori de săritori. Terenul se aspreşte însă deasupra Brâului de Mijloc, unde pătrundem într-un nou canion.

Aici, o primă săritoare se depăşeşte prin stânga, de ajutor fiind o fereastră prin care se poate introduce o asigurare. În continuare, un horn vertical (12 — 15 metri, cu oarecare surplombă în partea superioară) ne întrebuinţează serios. Din fereastra unei noi săritori ieşim apoi pe neaşteptate în panglica celui mai de sus brâu al versantului. Ne permitem aici o ieşire pe muchia din dreapta, în inima uneia dintre cele mai frumoase zone ale Bucegilor, unde privirea aleargă pe rând la brâul suspendat între pereţi, la Acele profilate pe cer şi la Râpele adâncite în trupul muntelui.

Deasupra Brâului Acelor, Râpa Mare găseşte loc să se despletească în două fire, care vor sui îngemănate, la numai 10 — 15 metri distanţă, până la obârşie. După trecerea unui prag, ne angajăm pe ramura din dreapta, care ne primeşte cu o fereastră. La mică distanţă, trecem în ramura din stânga, care ne conduce fără probleme în Strunga Acului Mare.