Bebe şi Mircea

Lungimea 1, 40m: Începe din stânga poienii. Este primul traseu cu acces din poiana (urmat de Poseidon). Ceva mai sus, se mai poate distinge, cu dificultate, inscripția “Bebe și Mircea”, și un piton roșu. Traseul merge în sus, urmărind o secvență de praguri friabile, și având ca reper tavanul (ce va fi traversat în lungimea 2). Pitoanele sunt rare, iar posibilitățile de protejare - mai precare, însă cățăratul este ușor. Regruparea se face pe o brână comodă, chiar înaintea tavanului, unde se află 3 pitoane batute bine.

Lungimea 2, 30m: Începe cu traversarea prin stânga a tavanului, asigurată de 4 pitoane ce par solide. Mișcarea de ieșire din tavan pare expusă, însă poate fi protejată: există un piton la care se poate ajunge din tavan. Traseul continuă în traversare stânga, pe o fisură oblică. Pitoanele sunt mai rare aici, dar se pot pune mobile. Cățărarea este un pic mai susținută, inclusiv după ieșirea din tavan, însă devine mai ușoară înainte de regrupare. Regruparea are 2 pitoane și este incomodă. Se poate alege varianta de a regrupa în Scăpărici la 2 spituri, care este pe o brâniță comodă la dreapta doar la 5-6 m de regrupare inițială.

Lungimea 3, 45m: Poate pune probleme de orientare: începe direct în sus, unde la aproximativ 10 m se află un piton. Pitoanele sunt destul de rare în continuare, însă linia traseului este preponderent în sus, urmărind ca reper o fisură colorată puternic în gri. Aici este și porțiunea cea mai dificilă a lungimii. Pe fisură, pe lângă pitoane se pot pune și mobile. După depășirea fisurii linia pitoanelor continuă în sus, însă în dreapta se află regruparea (2 pitoane) și se poate vedea și un spit din traseul Scăpărici. Lungimea este foarte friabilă, iar posibilitățile de asigurare până la fisura gri sunt modeste. În fisură sunt mai multe pitoane.

Lungimea 4, 30m: Continuă în stânga regrupării, pe linia pitoanelor, direcție ușor stânga. Pe această porțiune pitoanele sunt mai dese, iar linia traseului este mai ușor de urmărit. Se cațără în direcția unui mănunchi de pitoane bătute într-o alveolă (vizibil din regrupare). După acestea urmează o porțiune de față asigurată de 3 spituri vechi, și care nu inspiră prea mare încredere la o cădere. Spiturile sunt foarte apropiate și se poate trece la artificial. Pe întreaga lungime, cățărarea este susținută - este cea mai grea lungime de cățărat. Regruparea este chiar la baza unei fisuri-diedru pe care continuă următoarea lungime.

Lungimea 5, 25m: Merge direct în sus pe o fisură-diedru pe care se găsesc pitoane și pe care se pot pune și mobile. Lungimea este scurtă, susținută, dar mai ușoară decat cele anterioare. Regruparea este la 3 pitoane un pic cam distanțate - greu de egalizat. (Aici nu se pot pune mobile).

Lungimea 6, 50m: Continuă în sus, cățărând în stânga regrupării. Urmează o porțiune ușor surplombată care se depășește prin dreapta, pentru ca apoi să se revină spre stânga și apoi în sus. Pitoanele sunt rare, dar linia traseului este mai ușor de urmărit. Se ajunge la o mică brână unde sunt 2 pitoane. Se poate regrupa aici pentru a evita frecarea (care va fi foarte mare odată ajunși sus). Alternativ, cățărarea continuă pentru încă 15-20m până la ieșire. Zona de aici este foarte friabilă. Se cațără înspre stânga regrupării intermediare, până la o țeavă solidă. Aici, înspre dreapta se află un diedru cu fisură neasigurat (de aprox 4-5m). Linia traseului este prin stânga, peste un alt diedru paralel, și mai ușor. Regruparea se află la ieșirea din diedru la 2 pitoane solide.