Țancul Mic

Țancul Mic este, cu siguranță, unul dintre cei mai populari pereți din zona Coștila. Cu o multitudine de trasee de mai multe lungimi de coardă, de dificultăți de toate gusturile, Țancul Mic este o bună zonă-școală de alpinism, dar oferă și rute mai provocatoare în apropiere de Refugiul Coștila.

Peretele este foarte la îndemână pentru alpiniști pentru perioade cu vreme incertă, fiind aproape de refugiu și oferind retragere rapidă din trasee.

De la Refugiul Coştila, cota 1670, unde se află limita superioară a pădurii, începe zona de abrupt a Văii Coştilei. Intrarea în abrupt este străjuită de două turnuri: în sud Ţancul Mic (la stânga cum se urcă pe vale), mai mare şi mai ascuţit; în nord Ţancul Ascuţit, mai mic şi mai rotunjit. Dar denumirile geografice nu sunt întotdeauna logice.

Accesul la peretele sudic se face de la Refugiul Coştila traversând Valea Coştilei, urmând poteca de la baza peretelui și urcând pe lângă acesta pe partea sa stângă, prin pădure, spre Vâlcelului Uriaşului (Pietros).

Retragere din perete: multe dintre traseele populare fac traversări care nu permit retragerea pe aceași linie. Cu toate acestea, fața sudică este plină de regrupări din trasee și permit retragerea rapidă. Din vârful țancului există posibilitatea de continuare pe creastă, spre vest, unde este amplasată o coardă statică care poate fi urmată până la ieșirea din traseul Veverița de unde mergem circa 10 m până la un copac solid aflat într-o șa, de unde putem rapela, fie în stânga în apropiere de Vâlcelul Uriașului (Pietros), fie iarna în dreapta, în vâlcelul afluent la Văii Coștilei.

Surse de apă: la izvorul din intrarea pe poteca spre Valea Albă; la izvorul amenajat pe poteca spre Refugiul Coștila (la 20 minute sub acesta), dar acest al doilea izvor este uneori secat și uneori foarte murdar.

Cazare: la Refugiul Coștila.