Albișoara Turnurilor

Firul fiind marcat în treimea inferioară de cîteva săritori incomode, urmăm imediat în dreapta flancul înclinat al unui pinten (care separă de un alt horn, pămîntos în bună parte). Depășim aici o mică spintecătură (4 metri) lipsită de prize, după care traversăm în dreapta și urcăm finalmente oblu printre arbuști. Pe muchia orizontală a pintenului și apoi pe o față înierbată trecem în talveg, deasupra unei săritori dificile.

O săritoare scundă, cu bolovan, este depășită imediat mai sus printr-un ramonaj larg. Firul principal se abate apoi discret peste o spălătură din stînga, linia fiindu-i continuată de un horn cu pereți apropiați, din care traversăm, cînd se ivește posibilitatea, spre stînga. Ieșim astfel într-o zonă largă a văii, unde privirea răzbate pînă spre obîrșie. Urmează o nouă bifurcație. Ramura din stînga este barată imediat mai sus de o săritoare înaltă, cu capac, conturnabilă prin stînga (pe o față cu vegetație suficientă, dar cu puncte expuse), dincolo de care avansul nu mai pune probleme. Celălalt braț, avînd în dreapta un perete care se prelungește către Fața Înaltă din Creasta Picăturii, ne conduce peste cîteva săritori elementare. În locul unde atracția unor fețe din stînga devine irezistibilă, părăsim talvegul (prezentînd serioase rupturi mai sus) şi suim un scoc inițial stîncos din acea parte. Acesta conduce în apropierea unei mici șei (pendinte de un fir al ramurii stîngi), la baza Turnului, pe care îl ocolim prin jnepenii din dreapta, săltînd finalmente în Șaua Turnurilor, la baza Feței Înalte.