Sistem de gradație


Climbromania

CLIMBROMANIA

Vârful și Creasta Picăturii

Traseu clasic, 3A, (4c/4c+)
Sumar
Pitoane
Creastă
Iarbă
Friabil
Fantastic
Coardă
Imagini și topo
În partea superioară a Muchiei Trandafir
Rating
Stâncă
Calitate asigurări
Număr asigurări
Frecventat
Priveliște
Dificultate
Grad clasic3A
Grad francezAD
Conversie grade
SistemImpusRotpunkt
UIAA5
Fr4c/4c+
BritS/HS
YDS5.7
Localizare
Durată retragere1h30min +
Durată parcurgere10 ore
OrientareE
Cele mai bune luni
Acces
Din orașul Bușteni se pornește pe pârtia Kalinderu, până în dreptul celui de-al 5-lea stâlp.  În dreapta acestuia, prin pădure, se profilează o potecă ce urmează curba de nivel până traversează albia Văii Seci.
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi, atât de impropriu denumită în trecut „Vâlcelul Spălat". Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită  „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Descriere
Un traseu clasic al Bucegilor
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi. Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită  „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind definitiv firul văii.

Din Poiana de sub Brâu, peretele care se înalţă în faţa noastă este întretăiat de o cingătoare îngustă (Brâul Subţire), punctată din loc în loc de mici zade. Părăsind poiana, ne abatem la stânga (cum privim spre perete) de-a lungul brâului (Intrarea în brână este marcată de o asigurare fixă, un piton) şi ajungem curând în dreptul Grotei Picăturii, firidă săpată adânc în peretele ce scapă vertical în Vâlcelul Picăturii.

În această zonă brâul întrerupându-se brusc, escaladăm în dreapta şi pe o înălţime de 4 m o treaptă stâncoasă, iar după o traversare orizontală spre stânga, peste un prag îngust şi foarte expus, constituit dintr-o rocă friabilă, intrăm în Hornul cu Zade. Urmat la dreapta şi în sus, acesta conduce Ia înălţimea 

Brâului de Sus aI Picăturii, care subliniază pe la bază peretele ce se prăvăleşte vertical din vârf. Parcurgând acest brâu la dreapta (către nord), ajungem în punctul unde o treaptă verticală, de cca. 8 m înălţime, formată din conglomerate foarte sfărâmicioase, iar în partea superioară uşor surpIombantă, se prelungeşte în sus printr-un horn îngust, ce ia sfârşit sub Fereastra Picăturii, pe o prispă uşor înclinată.

De aici şi până pe Vârful Picăturii nu ne mai separă decât o serie de mici trepte, în parte înierbate, a căror escaladă este elementară.

Faţa sud-vestică a Vf. Picătura este întreruptă de două platforme până la care coborâm prin două rapeluri de câte 20 şi 15 m. Dacă faceți fouă rapeluri, pentru pentru primul utilizați pitoanele fixate în peretele din dreapta, iar pentru cel de al 2-lea, coborând un horn foarte îngust, situat în stânga platformei, spre Valea Seacă. Al 3-lea rapel, şi cel mai scurt, ia sfârşit în Strunga Marelui V. Alternativa, dacă aveți semicorzi de 60 m, este să coborâți dintr-un singur rapel din Vârful Picătura până în Strunga Marelui V.

Traseul urcă în Vârful Strungii Mari peste o serie de mici praguri. Roca fiind foarte friabilă este necesară atenție. Eventual puteți utiliza 1-2 pitoane. Din Vf. Strungii Mari coborâm faţa opusă, către vest, fie prin două rapeluri de de 20 m, fie prin coborâre liberă, urmând o serie de hornuri discontinue care conduc la baza primului turn al Albişoarelor.

De aici, ocolind pe faţa Văii Albe sau escaladând micile ţancuri eşalonate pe creastă, ajungem în Strunga Turnurilor, de unde traseul trece peste marea ruptură de pantă a Feţei Înalte constituită din conglomerate, pe alocuri foarte friabile, şi întretăiate de mici platforme înierbate.

Din Strunga Turnurilor către V-SV, Faţa Înaltă poate fi escaIadată fie pe linia ce urmează muchia dinspre Valea Seacă, fie pe un parcurs mai puţin dificil, prin dreapta, peste o serie de platforme şi mici trepte înierbate, ce urcă pe alocuri câteva pasaje accentuat înclinate şi care conduc pe terasa largă şi aproape plană, ce încinge pe la bază Faţa Hornurilor.

Fața Hornurilor este descrisă de trei hornuri:

  • Hornul situat la extremitatea stângă a peretelui (spre Valea Seacă), deşi accesibil, este întrerupt de câteva obstacole dificile.

  • Hornul central, mai puţin adânc, se pierde în zona superioară, pe o faţă foarte expusă şi cu prize nesigure, a cărei escaladă necesită utilizarea a 2-3 pitoane.

  • Hornul din dreapta (dinspre Valea Albă), de sub care scapă Albişoara Hornuritor, este cel mai clar dintre traseele de traversare a acestei feţe. Ocolind prin stânga blocul în surplombă care barează intrarea directă în hornul din dreapta, ne orientăm după câţiva metri la dreapta şi în sus. De aici, printr-o scurtă traversare orizontală către dreapta, intrăm pe linia hornului.

Acest obstacol odată trecut, ajungem deasupra pridvor cu jnepeni, de unde, pe un hăţaş ce se orientează uşor către stânga, pătrundem în zona Albișoarei Gemenelor, între cele două vârfuri de aspecte aproape identice. De aici, urmând creasta, trecem curând printr-un culoar înierbat şi de o înclinaţie uşoară (în dreapta liniei de creastă), după care, reintrând în creastă, ajungem curând în Şaua Mare a Caraimanului, în imediata apropiere a Monumentului Eroilor.

( ! ) Din primăvara 2014, Hornul cu Zade nu mai există : "am vrut sa ajung pe vf. Picătura pe traseul Comănescu şi după ce am traversat stânga pragul de piatră către hornul cu zade am rămas mut de uimire să văd ca acesta nu mai există. 

A curs integral la vale cu tot cu zade şi stratul de pământ de sub ele. În urma lui a rămas un vâlcel spălat plin de praf. [...] care din punctul meu de vedere nu prea se poate urca. 
Am încercat totuşi să urc pe undeva prin dreapta lui, prin tot felul de bălării, jnepeni şi zade uscate.
M-am împotmolit însă la un piept de piatra de vreo 4, 5m cu o fisură pe mijloc, fără posibilitatea de a amplasa asigurări mobile.

Asigurările precare de până atunci şi expunerea m-au făcut să mă dau jos"

Pentru a ajunge în Brâul de Sus al Picăturii se urcă pe Muchia Trandafir.

Retragere

Durată: 1h30min +

Din Platoul Munților Bucegi se pot alege numeroase rute de retragere. Cele mai apropiate sunt valea Jepilor Mici și traseul Jepii Mari, la stânga de Monumentul Eorilor, sau Valea Albă la dreapta monumenului.
Wishlist

Cățărători care doresc să parcurgă traseul Vârful și Creasta Picăturii

Se încarcă...

Comentarii

Lasă un comentariu sau adaugă un link către resurse utile despre acest traseu (articole de blog, videoclipuri, discuții pe Facebook etc.)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

© 2024 ClimbRomania. Toate drepturile rezervate.