Surplomba cu Garofiţe

Prima l.c. O succesiune de dale, dispuse oblic către stânga, reprezintă primele obstacole ale traseului. Deşi par accesibile, ele pun diferite probleme de ordin tehnic, datorită frecventelor proeminenţe. Pasajul culminează cu tavanul unei surplombe, brăzdată orizontal de o fisură lungă ce nu primeşte pitoane, fiind "cimentată". Folosind pitoanele existente, depăşim surplomba şi continuăm escalada, înaintând oblic spre stânga, de-a lungul unui prag îngust şi uşor înierbat. Regruparea după 40 m.

În a doua l.c., pragul este fragmentat. Fragmentele lui se leagă între ele prin feţe verticale şi uneori surplombate. Cu ajutorul pitoanelor existente urcăm de la un prag la altul, ajungând după 30 m la baza celui mai dificil obstacol al traseului. Este vorba de tavanul unei surplombe, pe buza căreia, ca franjurile, se leagănă în gol o colonie de garofiţe albe. Printr-o complicată manevră de corzi şi scăriţe, depăşim direct acest spectaculos obstacol, regrupîndu-ne deasupra lui, la circa 5 m.

Chiar la începutul escaladei în a treia l.c. depăşim două surplombe înlănţuite. Apoi, traseul, dirijat în diagonală către stânga, ne obligă să executăm o traversare mai dificilă. Regruparea după 40 m, pe o brână îngustă şi aeriană.

A patra l.c. are tot 40 m. Pe această distanţă ne continuăm traversarea până în dreptul unor jnepeni. De la aceştia în continuare escaladăm liber faţa unui perete vertical, înalt de circa 15 m. Comparând obstacolele de pe traseu, peretele a fost pasajul cel mai frumos, iar Surplomba cu Garofiţe cel mai dur.

A cincea l.c. pierde din dificultate. Puţinele trepte de piatră şi câteva muchii abia conturate nu mai comportă efort, ele fiind de mică înălţime.