Muchia Panseluţei

LC 1: 50 m. Se intră pe creastă printr-o scurtă traversare la stânga pe o serie de fisuri înierbate. La cca 3 m pe creastă, printre ierburi, întâlnim primul piton, un "P" auriu. Urmăm creasta şi, după alţi 6 m întâlnim al doilea piton. Ne abatem uşor dreapta, asigurăm două pitoane apropiate între ele şi apoi escaladăm un hornuleţ uşor friabil în capătul căruia se află ultimul piton al lungimii. De aici revenim în stânga pe linia crestei pe care o urmăm până în regrupare. Aceasta este comodă şi are 2 pitoane şi 1 spit.

LC 2: 30 m. Se urmează creasta. Iniţial escaladăm un hornuleţ cu un piton în capăt, vizibil din regrupare. Ne abatem uşor stânga sub o față cu 2 pitoane. O urcăm spre dreapta şi în continuare căţărăm încă o faţă cu 3 pitoane. Ieşim pe o brână care ne duce în stânga crestei şi care iniţial mai are un piton în dreapta, oarecum în afara liniei traseului. Regrupăm la 1 spit şi 2 pitoane.

LC 3: 35 m. Fiind sinuoasă, este foarte indicat să folosiţi bucle cât mai lungi. Căţărăm în spaiţuri hornul cunoscut de cca 8 m al traseului. Iniţial avem 2 pitoane pe dreapta, apoi 1 spit pe stânga. Faţa din dreapta are prize bune şi încă 1 piton şi poate oferi o escaladă interesantă doritorilor. Spre iesirea hornului întâlnim 1 spit şi apoi 2 pitoane. Urmează o traversare aeriană pe faţa din stânga a crestei, pe o fisură cu 2 pitoane apropiate. De aici urcăm şi revenim în creastă asigurând încă 2 pitoane. Pe creastă vom căuta ultimul piton la nivelul capului, dar bătut după colţ. Din acest piton coborâm în dreapta crestei 3 m pe o placă înclinată unde găsim regruparea, oarecum incomodă. Regruparea are 3 pitoane bătute în placa oblică şi 1 spit plus 1 piton bătute în perete. Secundul poate găsi neplăcută această descăţărare, aşa că fiţi siguri că are o modalitate de a fi lăsat manşă în regrupare (folosiţi o za rapidă/bucată de cordelină în piton).

LC 4: 25 m. Coborâm 1m la dreapta până sub fisură. Acesta este şi pasul traseului, gradul 6, şi nu depăşeşte 3m înălţime. Este vorba de o fisură în capătul căreia, pe dreapta, vedem un vârfuleţ care ţine bine. Primul piton mişcă, dar încă nu iese, iar imediat deasupra lui este un spit. Spitul este bătut mai sus şi nu se poate asigura direct de jos, trebuie intrat în pas. Dificultatea este dată de aparenta lipsă a prizelor pentru piciorul stâng. Coloana din dreapta oferă câteva prize cu încărcare laterală şi, după asigurarea spitului, cu ridicări pe picioare ajungem să apucăm prizele bune de deasupra fisurii. Căţărarea necesită în continuare atenţie şi efort şi urmează fisura marcată cu 7 pitoane şi la urmă 1 spit, iar apoi, pe o serie de trepte înierbate şi un hornuleţ cu iarbă, regrupăm comod la pitoane şi un spit.

LC 5: (Atenţie, pe partea stângă vedem un piton, apoi se vede o fisură. Putem merge şi pe acolo, dacă avem la noi câteva nuci şi 1-2 pitoane plus ciocan. Aceasta urcă ascendent stânga, pe fisură, care este pământoasă. Pasul este în capătul acesteia, pentru a reveni în creastă, unde fisura devine verticală şi mult mai pământoasă. Aici este nevoie să se bată un piton.)

Are 40-45 m. Varianta normală ţine creasta matematic în sus. Inițial cățărăm o serie de fețe usor căzute, dar care pot pune mici probleme dacă ne grăbim. La cca 5 m întâlnim un piton, iar următorul este după alți 5 m. Urmează o serie de trepte de iarbă și un ultim mic pasaj marcat cu două pitoane. Pe teren ușor ajungem la un pom pitic marcat cu două cordeline unde putem regrupa. Există și un țanc după care merge un anou.

LC 6: De aici mai sunt 25 m fără asigurări până la bradul de pe brână, și trebuie escaladată o treptă stâncoasă oarecum friabilă, unde este indicat să fim precauți. Lungimile 5-6 pot fi făcute dintr-o bucată numai dacă se merge concomitent ultimii metri.