Hornul Căţărătorului
■
Traseu clasic, 5B, 6 LCSumar
Rating
| Stâncă | |
|---|---|
| Calitate asigurări | |
| Număr asigurări | |
| Frecventat | |
| Priveliște |
Dificultate
| Grad clasic | 5B |
|---|---|
| Lungime | 6 LC |
Localizare
| Durată parcurgere | 4 - 5 ore |
Premieră și reparații
| Premieră | ||
|---|---|---|
| 1961 | Petre CristinaEmilian Cristea | |
Cele mai bune luni
Acces
Pentru a ajunge la baza traseului înaintăm pe sub peretele nordic al Turnului Mălăeşti, prin bolovănişuri, până în dreptul deschiderii largi a unui vâlcel, pe care-l urmăm în sus. Talvegul acestuia, îngust şi blocat de mici săritori, este aproape în tot timpul anului acoperit cu un pod de zăpadă înghețată. În partea dreaptă (cum urcăm), peretele este brăzdat de numeroase fisuri şi hornuri, cel mai din stânga fiind Hornul Cățărătorului.
Părăsind canionul, înaintăm spre dreapta, pe o pantă înclinată, strânsă între pereți ce se îngustează tot mai mult, şi care ia sfârşit la baza unui horn, de unde începem escalada.
Părăsind canionul, înaintăm spre dreapta, pe o pantă înclinată, strânsă între pereți ce se îngustează tot mai mult, şi care ia sfârşit la baza unui horn, de unde începem escalada.
Descriere
La început (prima L.C.) ocolim prin dreapta, pe o porțiune de câțiva metri, primele obstacole ale hornului, după care, printr-o trecere către stânga, pătrundem în deschiderea lui largă. Cațărându-ne prin ramonaj, întâlnim pe un parcurs de cca. 15 m două puncte surplombante, pe care le depăşim direct; ultimul ne obligă însă, în partea finală, să părăsim linia hornului, ieşind pe fața din dreapta, după care parcursul, tot atât de sever, ne conduce la baza unei lespezi uriaşe, sub care ne regrupăm.
Reluînd escalada (a 2-a L.C.), depăşim aceste lespezi prin două traversări (stânga-dreapta), după care pe un pasaj uşor înierbat ne cățărăm spre platforma de regrupare, situată la cca. 35 m de la pornire, la baza unui mare horn.
Acest obstacol, înalt de cca. 15 m (a 3-a L.C.), surplombează în partea superioară şi ne obligă să întrebuințăm, pentru trecerea lui prin dreapta, 2 pitoane. Urmează o față înclinată ce urcă spre un alt horn, mult mai îngust şi lipsit de prize, pe care-l escaladăm direct, iar deasupra lui, după cca. 37 m, ne regrupăm pe o platformă, la baza unor plăci instabile.
Trecând cu atenție peste aceste plăci (a 4-a L.C.), întâlnim din nou un horn, îngust şi surplombant; cu ajutorul a 4 pitoane şi printr-o escaladă liberă, pe prize mici, depăşim şi acest obstacol, înaintând apoi pe o față înierbată până la o platformă de regrupare.
În cea de a 5-a L.C. depăşim la început câteva obstacole elementare, eşalonate pe cca. 10 m, după care trecem spre dreapta, cca. 4 m, peste o muchie; intrăm apoi pe linia unui horn al cărui prăvăliş scapă în dreapta. Regruparea o facem într-un punct unde hornul este întrerupt de o platformă largă.
Ultimul obstacol şi cel mai dificil de pe întregul traseu (a 6-a L.C.) îl formează hornul final, de cca. 30 m înălţime. Acesta prezintă o deschidere largă, feţele lui sint lipsite de prize şi este barat în porţiunea centrală de un bloc de mici dimensiuni, peste care trecerea este foarte expusă. În continuare întâlnim o înşiruire de surplombe ce nu pot fi trecute decât cu ajutorul a 5-6 pitoane (pe acest pasaj sunt fixate numai pitoane jalon).
Escalada ia sfârşit pe Creasta Turnului Mălăeşti.
Reluînd escalada (a 2-a L.C.), depăşim aceste lespezi prin două traversări (stânga-dreapta), după care pe un pasaj uşor înierbat ne cățărăm spre platforma de regrupare, situată la cca. 35 m de la pornire, la baza unui mare horn.
Acest obstacol, înalt de cca. 15 m (a 3-a L.C.), surplombează în partea superioară şi ne obligă să întrebuințăm, pentru trecerea lui prin dreapta, 2 pitoane. Urmează o față înclinată ce urcă spre un alt horn, mult mai îngust şi lipsit de prize, pe care-l escaladăm direct, iar deasupra lui, după cca. 37 m, ne regrupăm pe o platformă, la baza unor plăci instabile.
Trecând cu atenție peste aceste plăci (a 4-a L.C.), întâlnim din nou un horn, îngust şi surplombant; cu ajutorul a 4 pitoane şi printr-o escaladă liberă, pe prize mici, depăşim şi acest obstacol, înaintând apoi pe o față înierbată până la o platformă de regrupare.
În cea de a 5-a L.C. depăşim la început câteva obstacole elementare, eşalonate pe cca. 10 m, după care trecem spre dreapta, cca. 4 m, peste o muchie; intrăm apoi pe linia unui horn al cărui prăvăliş scapă în dreapta. Regruparea o facem într-un punct unde hornul este întrerupt de o platformă largă.
Ultimul obstacol şi cel mai dificil de pe întregul traseu (a 6-a L.C.) îl formează hornul final, de cca. 30 m înălţime. Acesta prezintă o deschidere largă, feţele lui sint lipsite de prize şi este barat în porţiunea centrală de un bloc de mici dimensiuni, peste care trecerea este foarte expusă. În continuare întâlnim o înşiruire de surplombe ce nu pot fi trecute decât cu ajutorul a 5-6 pitoane (pe acest pasaj sunt fixate numai pitoane jalon).
Escalada ia sfârşit pe Creasta Turnului Mălăeşti.
Retragere
Pentru înapoiere urmăm, în coborâre, linia crestei, după care ne abatem uşor spre stânga pe o faţă înierbată, până în talvegul pietros al Vâlcelului Sudic al Turnului de-a lungul căruia continuăm coborârea.
Treizeci de metri mai jos de punctul în care acesta confluează cu un vâlcel ce vine din stânga ajungem deasupra unei mari rupturi de pantă. Ajutându-ne de pitonul fixat în partea stângă a văii, coborâm această ruptură printr-un rapel de 40 m, după care, prin ocoluri scurte, revenim în Valea Mălăeşti.
Treizeci de metri mai jos de punctul în care acesta confluează cu un vâlcel ce vine din stânga ajungem deasupra unei mari rupturi de pantă. Ajutându-ne de pitonul fixat în partea stângă a văii, coborâm această ruptură printr-un rapel de 40 m, după care, prin ocoluri scurte, revenim în Valea Mălăeşti.
Surse
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Hornul Căţărătorului
Se încarcă...