Vâlcelul Ascuns (Vâlcelul lui Theodoru)

Din Poiana Văii Cerbului, unde traseele de mai sus se intersectează (stâlp indicator), urmăm spre vest poteca Văii Cerbului, marcată cu semnul bandă galbenă. Pe coastele din stânga Poienii V. Cerbului un hăţaş ce urcă prin pădure se îndreaptă către Vâlcelul Ascuns.
Intrarea pe firul vâlcelului se caracterizează prin doi mari molizi ce preced zona de stâncă a pereţilor Vâlcelului Ascuns.

Urcând din acest punct pe sub peretele vertical ce scapă din creastă (în stânga cum urcăm) ajungem, după cca. 50 m de la intrarea pe fir, la baza unei fisuri ce spintecă peretele în diagonală (de la stânga la dreapta); aceasta constituie prima porţiune a traseului, denumit Fisura Margaretelor, a cărei escaladă se efectuează pe desfăşurarea a două lungimi de coardă.
Pe acelaşi versant după un parcurs de 30 m, un horn îngust marchează intrarea pe traseul denumit Hornul Liliecilor care măsoară două lungimi de coardă.
Din dreptul Fisurii Margaretelor, Vâlcelul Ascuns îşi accentuează înclinaţia, iar pe porţiunea centrală coastele lui se îndepărtează tot mai mult.
Urcând în continuare, distingem curând, în zona superioară a vâlcelului, un brâu ce se prelungeşte spre stânga (cum urcăm), îndreptându-se către punctul de pătrundere pe Traseul Victoriei.

Reluând din dreptul brâului ascensiunea, străbatem o față înclinată, ajungând pe o muchie acoperită cu rarişti de molid şi pâlcuri de jnepeni. De aici, urmând un hăţaş ce parcurge de-a coasta malul din stânga V. Mălinului (cum urcăm), ajungem în firul acestei văi la mică distanţă în aval de baza Hornului Pământos.