Fața Nordică

In ziua de 8 august 1935 plecăm din Bușteni spre Colțul Gălbinelelor. După un urcuș pe Valea Colților până la cota 1985 (deasupra ultimei săritori cu surplombă a canionului), am părăsit firul văii intrând, spre stânga, pe o brână largă pe care am denumit-o Brâna Colților. Aceasta conduce în creasta vecină apoi, imediat, sfârșește într-un vâlcel stâncos paralel cu Valea Colților și care se pierde în jos spre Strunga Măgarului (Vâlcelul Colțului). Ascensiunea vâlcelului se efectuează fără dificultăți timp de 30 minute, până în punctul în care acesta ia sfârșit pe îngusta creastă ce separă Valea Colților de mare depresiune a Vâlcelului Sentinelei. Urmând creasta, ajungem curând la baza piramidei finale a colțului într-o mică strungă (Strunga de sub colţ; alt. 2170m). Aci, suntem la extremitatea inferioară a coamei pe care colțul o trimite spre Nord; ea sfârșește surplombant, deasupra strungii. Mai sus, coama pare a duce în pantă moderată până în vârful colțului. Așa fiind, problema se reduce la atingerea acestei coame într-un punct situat deasupra surplombei inferioare.

[...] 

Nu ne rămâne decât o singură posibilitate: să încercăm atingerea coamei pe flancul dinspre Valea Colților, fața pe care o cunoaștem ca fiind foarte puțin ospitalieră.

Revenind în strungă, observăm, înspre fața Văii Colților, strecurându-se un îngust brâneag de stâncă. Îl urmăm pe o distanță de circa 4 m și după o traversare destul de delicată, ajungem în punctul unde acesta ia sfârșit brusc, în pereți verticali. De aci, vom încerca ascensiunea directă pe fața, vizând o fisură situată la 20 m deasupra noastră. Batem în acest punct un piton pentru asigurare și apoi începem escalada. Imediat deasupra pitonului, o lespede foarte înclinată și netedă ne aține calea. Trecerea ei, într-adevar grea, o facem utilizând numai câteva prize laterale, distanțate și foarte nesigure. 

Continuăm, apoi, pe porțiunea mai puțin redutabilă de deasupra lespedei și iată-ne, în fine, la baza fisurii. Și aci, roca friabilă, ne obligă să fim foarte prudenți în căutarea prizelor, cu atât mai mult cu cât oboseala celor aproape 3 ore de eforturi, începe să se manifeste, iar sub noi se deschid cei 200 m de pereți verticali și surplombați ce scapă în Valea Colților.

Încă un piton ne asigură intrarea în fisură. După o escaladă în această crăpătură verticală, ieșim în partea sa superioară. Aici, pe o mică porțiune, prizele lipsesc cu totul, iar echilibrul se menține strangând între genunchi un mic bot de stâncă. Trecem apoi ultimii metri ce ne separă de un îngust însă foarte odihnitor brâneag de jnepeni. După o ședere scurtă, urmăm brâneagul spre stânga și spre marea noastră bucurie atingem creasta de Nord. Prima parte a ascensiunii este rezolvată. Deabia acum ne dăm seama de aprecierea eronată făcută de jos, asupra înclinației crestei, care păstrează în realitate o pantă de circa 60 grade. Batem totusi un piton pentru siguranță și începem escalada. Si aici, aceeași rocă perfidă. După primii 15 m, panta se îndulcește și 40 m  mai sus de brâneagul cu jnepeni, atingem vârful Colțului Gălbinele. Întoarceare se face pe drumul clasic escaladând fisura dintre vârfuri și coborând în continuare coama Colțului. Deasupra Strungii Colților un mic rapel și apoi pe Valea Colților în jos, urmăm drumul spre Bușteni.

Timp: Busteni- Strunga de sub colț - 4 1/2 - 5 ore. Strunga de sub colț - Vârful colțului - 2 ore. O frânghie de 40 m și espadrilele sunt necesare.