Inka Trail (Drumul Incașilor)

Traseul a fost realizat în anul 1997, de echipa Adrian Paută şi Ştefan Szöllősi, ca o completare la traseele Anonimus şi Cireşu Sălbatic, care nu prea se puteau face la liber, din cauza marilor surplombe incluse în trasee (iar scăriţele au ajuns să fie privite ca fiind “desuete”). Şi atunci, s-a încercat o linie de traseu care să evite iminenţa pasajelor artificiale, dar care, să parcurgă totuşi Marele Perete de la Grota “Casa Zmeului” (şi mai ales, fără să “deranjeze” alte trasee existente în zonă – cum s-a întamplat în alte cazuri). Un aspect cu care echipa premierei nu se mândreşte, este acela că amenajarea s-a făcut gen traseu de escaladă; adică de sus în jos (şi integral cu maşina de găurit). Totuşi, s-a urmărit o linie cât mai naturală de traseu. Lungimile sunt întinse (LC 1 are aproape 60 m), din dorinţa de a fragmenta cât mai puţin plăcerea căţărării.

LC 1 (60 m, 8plus): Porneşte din potecă, ascendent şi puţin spre dreapta, pe o faţă cu iederă (cândva era ceva mai curată). Dintr-o nişă, urmează un tavan cu o prize cheie în buză (la mâna stângă), urmat de o succesiune de feţe cu prize căzute, după care, stânca devine mai frământată, iar după un mic ţanc, traseul deviază puţin spre dreapta, pe mici praguri căzute (şi uneori înierbate), până pe un prag comod (sub un diedru deschis), unde regruparea este comună cu traseul Diana (traseu care vine de jos, pe partea dreaptă, şi pleacă, drept în sus din regrupare).

LC 2 (50 m, 8-): Noi nu mergem în sus, ci traversăm spre stânga 4-5 m, apoi tot spre stânga, dar progresiv ascendent, cam 15 m arcuit în sus (întâlnim o regrupare cu lanţ dezafectată – folosită cândva pentru rapel), după care, tot spre stânga, dar accentuat ascendent (şi pe prize fine) ne angajăm în plin perete, deasupra Grotei de la Casa Zmeului. Continuăm pe peretele expus şi cu prize fine, uşor spre stânga, până ajungem sub un diedru, aflat în dreapta unei grote suspendate în plin perete (Cuibul de Lăstuni). Din jos, pe mâna stângă, vine o linie de pitoane (traseul El Capitan) care trece direct prin grota (cu lăstuni) şi se “înţeapă” în traseul nostru. Noi rămânem în dreapta grotei, escaladăm diedrul uşor surplombat şi cu prize fine (atenţie să nu fie ud), şi ieşim pe nişte praguri etajate, pe care deviem câţiva metri spre stânga (traversăm pe deasupra grotei), putând urca pe un prag comod, sub un pinten, unde regrupăm.

LC 3 (40 m, 7plus): Continuăm numai ascendent (dar puţin pe dreapta), adică  la 1-2 m pe dreapta faţă de creasta matematică a pintenului, şi unde, găsim suficiente prize. Spre stânga, dincolo de creastă (după alţi  1-2 m), se află linia de pitoane din traseul Calea Tibetană, care iese tot pe pinten (în regruparea comună cu noi). Pe pragurile înierbate din amfiteatrul din dreapta pintenului (pe care urcăm) se pot vedea ieşirile din Diana, Grota Zânelor.