Cireşul Sălbatic

Traseul a fost pitonat în stil alpin, în anul 1986 fiind finalizat de către Adrian Paută şi Teodor Borodan şi a vizat, o linie pereche cu Anonimus, adică (respectiv) surplomba din Ochiul (stâng al) Bufniţei.

Tavanul din traseul nostru, adică din Ochiul (drept al) Bufniţei este mare (aproape 20 m – cu surplombă de ieşire), dar, nu se deschide deasupra abruptului, ci deasupra unui cireș sălbatic din Poiana Suspendată (de unde şi numele traseului nostru).

Din câte ştim, tavanul ar fi fost parcurs la liber (de Ghiţă Pop, nu din prima, ci după lucru repetat al pasajului); iată deci o reală provocare pentru a parcurge traseul. Nu recomandăm să se unească lungimile, pentru că frecarea corzii poate devini excesivă.

LC 1 (30m, 6plus): Prima lungime (a fost pitonată în iarna lui 1985) porneşte pe o faţă cam spălată, depăşeşte creasta oblic spre dreapta, apoi drept în sus pe un diedru (pe alocuri înierbat), după care, traversăm înapoi creasta (5-6 m orizontal stânga), până pe un prag comod, unde regrupăm.

LC 2 (35m, 7-): Continuăm în sus, pe o succesiune de diedre cu mici zone surplombate, toate uşor spre stânga (şi care se trec frumos la liber); diedrul final, cu stâncă curată, duce (uşor spre dreapta) până sub buza de vegetaţie, ce se răsfrânge peste abrupt, din Poiana Suspendată. Aici regrupăm.

LC 3 (25m, 5plus): Ieşirea în poiană e destul de dificilă, pentru că deasupra peretelui e un etern grohotiş instabil, dublat de un tufăriş agresiv (cândva zona era mereu curăţată). În stânga diedrului, e un piton ascuns din care (la premieră cel puţin,) ieşirea era/este mai facilă. Se urcă deci pe grohotiş, până sub un pom (cu un piton înfipt într-o creangă), după care, traversăm poiana prăvălită (tot pe grohotiş), oblic spre stânga, până sub tavanul din Ochiul (drept al) Bufniţei. Acolo întâlnim traseul Intersectat, care vine (pe lângă perete) din stânga şi pleacă (tot pe lângă perete) spre dreapta (ieşind pe următorul vâlcel din dreapta). Mai în stânga cu 15-20 m, este surplomba din Anonimus, adica Ochiul (stâng al) Bufniţei. Noi însă regrupăm sub tavanul din Ochiul (drept al) Bufniţei, lângă un bolovan masiv din poiană (de aici vom vedea mai bine manevrele capului de coardă, mai ales ieşirea din tavan).

LC 4 (20m, 9-?): Pornim pe un diedru deschis, care se termină în fundul tavanului. De aici traversăm spre dreapta “cu tavanul în cap”, alegând cu grijă prizele de picioare. Aici am găsit nişte pitoane vechi, dar care nu rezolvau ieşirea din tavan (punctul cheie din întreg traseul). Tavanul se termină cu o surplombă în care găsim două clepsidre sănătoase, cu ajutorul cărora ieşim în perete. La capătul porţiunii surplombate, găsim regruparea într-o fisură orizontală, pe dreapta. Nu are rost să continuăm fără regrupare (deşi lungimea e cam scurtă), deoarece, şi asa, coarda vine destul de greu.

LC 5 (30m, 7-): Continuăm câţiva metri în sus, după care, urmează Micul Traverseu (adică 8-10 m spre stânga pe faţa de deasupra tavanului). La început, traversăm pe o fisură, apoi, pe praguri succesive, trecem şi de un vâlcel (cam înierbat), şi ajungem să regrupăm pe un prag comod (sub o creastă de pinten).

LC 6 (35m, 5plus): Traseul pierde din dificultate, dar câştigă în frumuseţe şi spectaculozitate (dedesubt se vede şerpuind Crişul în defileu – nu mai suntem strict deasupra Poienii Suspendate, şi privelistea se deschide spectaculos). Parcurgem matematic linia crestei, care spre final pierde din verticalitate, trecând peste praguri succesive, şi, la final, regrupăm pe un prag comod (de pe acest prag, se iese apoi facil în pădure, uşor spre dreapta).