Anonimus

LC 1 (25 m, 7plus): Traseul pornește comun cu traseul Viktoria (care merge oblic spre stânga, “intersectând” suplimentar traseul Intersectat – varianta originală). Noi pornim în sus, pe un diedru barat de un tăvănel, traversăm pe sub tăvănel la dreapta, apoi pe o față în sus, până la o clepsidră sănătoasă aflată într-o nișă, de unde, traversăm pe prize mici câțiva metri la dreapta, unde prindem o fisură ce ne scoate pe un mic prag, destul de înghesuit, unde regrupăm.

LC 2 (30 m, 8-): De aici traversăm spre stânga pe o faţă spălată, până la o altă clepsidră, coborâm 2 metri pe un prag înierbat, după care, traversăm spre stânga pe buza unui tavan, până prindem o fisură ce urcă uşor surplombant şi oblic stânga. Urmează o faţă curată, cu prize fine,  care ne scoate pe un prag comod, într-o mică nişă.

LC 3 (40 m, 6plus): Ieșim din regrupare pe un diedru ce porneşte puțin surplombat, la capătul diedrului, ieşim spre dreapta pe creastă, continuăm pe creastă, după care traversăm oblic stânga până pe un țanc. De aici traversăm Poiana Suspendată până la baza peretelui de sub Ochiul (stâng al) Bufniței. În acest punct, vine din stânga (pe lângă perete) traseul Intersectat, și care pleacă spre dreapta (tot pe lângă perete). De asemenea, tot de aici, pe o față spălată urcă o linie de gujoane vechi (traseul Concurs), care a fost superfinală la o Alpiniadă. Noi însă, facem 2-3 m la dreapta și găsim o fisură ce urcă pe un prag, de pe care ieșim spre stânga, într-un amvon măreț, de unde începe marea surplombă. Aici regrupăm, chiar sub surplombă.

LC 4 (20 m, 9plus/A1): Pornim în sus, pe un diedru spălat și foarte expus, prindem o “perdea de piatră” (o excelentă priză “ciupită”), de la care traversăm câțiva metri la stânga, pe o față spălată (începe partea de artificial). În continuare, traseul arcuiește oblic ascendent stânga, spre o “căciulă” găurită vertical în plină surplombă. De aici, traseul arcuiește ascendent (și tot mai surplombant), dar spre dreapta. Înaintăm spre Cuibul de Vulturi, o altă “căciulă” și mai mare, ”forată” vertical (în plin tavan de data asta). Atârnând deci în pitoane (sau forțând un grad de cățărare mare), găsim o despicătură cu o nucă cât o cască (sub care era cândva și un tendor de metal), după care, traversăm scurt la dreapta și intrăm în “căciulă” unde regrupăm (cu picioarele atârnând în gol – secundul vede doar picioarele, căci bustul capului este ascuns în “căciulă”). Atenție, regruparea (căciula) este cam mică pentru 3 persoane, situație în care, un secund trebuie să rămână ceva mai jos, într-un piton intermediar).

LC 5 (35 m, 9-): Ieșim din Cuibul de Vulturi (cam imposibil fără artificial) traversând surplombant spre stânga, apoi ieșim pe o față surplombată (unde începem să mai găsim și prize – deci ne riscăm și fără pitoane) și continuăm în sus,  având în dreapta un culoar (cu destulă vegetație), iar în stânga o față spălată și surplombată (aici erau cele 2 pitoane vechi – la capătul culoarului, pe stânga).  Apoi, ceva mai sus, fața din stânga este despicată de o fisură clară care o traversează spre stânga, până aproape în creastă (Marele Traverseu). Ne angajăm pe această fisură (în care ne cam încap și degetele) și traversăm spre stânga 15-20 m, adică toată fața spălată și surplombată de deasupra Ochiului (stâng al) Bufniței, până pe creastă. Atragem atenția că înainte de creastă, cam cu 3-4 m, Marele Traverseu este intersectat de traseul Viktoria, care iese în sus (pe un culoar). Mulți regrupează înainte de creastă și ies pe culoar. Dar linia traseului Anonimus trece de linia de pitoane din Viktoria, încă 3-4 m spre stânga, apoi coboră 2 m pe un diedru, într-o nișă de pe creastă, fiind complet suspendați deasupra defileului. Aici regrupăm.

LC 6 (30 m, 6plus): Traversăm de pe creastă spre stânga câțiva metri, ieşind în Peretele Mare (fața compactă de deasupra Grotei de la Casa Zmeului – în stânga jos, se vede Cuibul de Lăstuni) şi ținem apoi oblic ascendant spre stânga. Prizele apar cu tot mai multă generozitate, apoi ne orientăm în sus, pe praguri (mai apare și vegetația). Continuăm până la capătul unui diedru deschis, orientat în partea dreaptă, și unde se termină peretele compact. Se poate continua (fără a regrupa), pe pragurile înierbate (până în pădure), dar riscați să vină greu coarda și să vă strice plăcerea ultimei lungimi de coardă. Deci, mai bine regrupăm aici.

LC 7 (20 m, 4plus): Ieșim din perete, într-un mic amfiteatru cu vegetație, continuând ușor oblic și mereu spre dreapta (căutând pragurile stâncoase) şi, la final, ieşim în liziera pădurii, în cel mai înalt punct stâncos din Pereții Mari. La picioare avem toată panorama defileului.