Creasta Vulturilor (Uriașului)
■
Traseu clasic, 3B, 6b (5c, A0), 3 LCSumar
Imagini și topo
Rating
Stâncă | |
---|---|
Calitate asigurări | |
Număr asigurări | |
Frecventat | |
Priveliște |
Dificultate
Grad clasic | 3B |
---|---|
Lungime | 3 LC |
Grad artificial | A0 |
Conversie grade
Sistem | Impus | Rotpunkt |
---|---|---|
UIAA | 6 | 7 |
Fr | 5c | 6b |
Brit | VS | E1/E2 |
YDS | 5.9/5.10a | 5.10c/5.10d |
Localizare
Altitudine plecare | 1700 m |
Durată parcurgere | 2 ore |
Orientare | S-E |
GPS | 45.429773296799404, 25.498220895187387 |
Premieră și reparații
Premieră | ||
---|---|---|
1946-07-20 | Ionel ComanDorin GrigorescuConstantin Conteş | |
Premieră iarnă | ||
1957-02 | Valentin GarnerWerner Putz | |
Prima repetare | ||
1946-07-21 | Niculae BaticuDan Popescu |
Cele mai bune luni
Descriere
Intrarea pe traseul Crestei Vulturilor prezintă două variante: prima, care ne dă posibilitatea să efectuăm parcursul complet al crestei; a doua, situată în amonte de primul traseu, pe Vâlcelul Pietros, evită primele două lungimi de coardă din traseul inițial.
Varianta I. Primele două L.C. urmează linia de creastă, iar cele dintâi obstacole ale acestui itinerar încep din talvegul Vâlcelului Pietros. Prezentând câteva puncte dificile şi cu roca foarte friabilă, această porțiune se escaladează cu ajutorul a 2-3 pitoane.
Varianta a II-a. Pentru a ajunge în punctul de pătrundere pe varianta a doua, situat la cca. 80 m în amonte de prima intrare, urmăm în sus firul Vâlcelului Pietros. Acesta se abate uşor la dreapta, luând aspectul unui canion.
După trecerea câtorva săritori, vâlcelul se transformă într-un horn vertical. Din acest loc distingem în stânga, pe fața ce scapă din Creasta Vulturilor, o fereastră prin care pătrundem cu uşurință, ieşind pe traseul primei variante.
LC1 După primii 10 m, de-a lungul unui pasaj cu roca foarte solidă, atingem linia de creastă, pe care o urmăm urcând o porțiune de o înclinație mijlocie, până la înălțimea unei prispe cu jnepeni, unde ne regrupăm.
LC2 De aici, părasind creasta - ascensiunea directă fiind extrem de dificilă - coborâm spre stânga, într-un scoc pietros, pe al cărui fir urcăm, vizând în stânga o platformă largă.
LC3 În continuare urmează cel mai dificil pasaj de pe parcurs. Printr-o trecere către dreapta peste câteva praguri stâncoase, ajungem la baza unor fisuri largi, pe desfăşurarea cărora sunt fixate câteva pitoane tubulare. Porțiunile sunt surplombante. La capătul acestui pasaj, care nu depăşeşte 25 m, întâlnim un mic prag ce ne permite o nouă regrupare.
De aici putem coborî în rapel sau putem continua pe creastă, dificultățile scăzând. Următoarele două L.C. impun o escaladă atentă, peste o succesiune de țancuri şi pereti fisurati, întrerupți de mici surplombe, pe care le trecem direct. Ieșim astfel în Creasta Văiii Albe în dreptul intrării în Brâna Aeriană.
Varianta I. Primele două L.C. urmează linia de creastă, iar cele dintâi obstacole ale acestui itinerar încep din talvegul Vâlcelului Pietros. Prezentând câteva puncte dificile şi cu roca foarte friabilă, această porțiune se escaladează cu ajutorul a 2-3 pitoane.
Varianta a II-a. Pentru a ajunge în punctul de pătrundere pe varianta a doua, situat la cca. 80 m în amonte de prima intrare, urmăm în sus firul Vâlcelului Pietros. Acesta se abate uşor la dreapta, luând aspectul unui canion.
După trecerea câtorva săritori, vâlcelul se transformă într-un horn vertical. Din acest loc distingem în stânga, pe fața ce scapă din Creasta Vulturilor, o fereastră prin care pătrundem cu uşurință, ieşind pe traseul primei variante.
LC1 După primii 10 m, de-a lungul unui pasaj cu roca foarte solidă, atingem linia de creastă, pe care o urmăm urcând o porțiune de o înclinație mijlocie, până la înălțimea unei prispe cu jnepeni, unde ne regrupăm.
LC2 De aici, părasind creasta - ascensiunea directă fiind extrem de dificilă - coborâm spre stânga, într-un scoc pietros, pe al cărui fir urcăm, vizând în stânga o platformă largă.
LC3 În continuare urmează cel mai dificil pasaj de pe parcurs. Printr-o trecere către dreapta peste câteva praguri stâncoase, ajungem la baza unor fisuri largi, pe desfăşurarea cărora sunt fixate câteva pitoane tubulare. Porțiunile sunt surplombante. La capătul acestui pasaj, care nu depăşeşte 25 m, întâlnim un mic prag ce ne permite o nouă regrupare.
De aici putem coborî în rapel sau putem continua pe creastă, dificultățile scăzând. Următoarele două L.C. impun o escaladă atentă, peste o succesiune de țancuri şi pereti fisurati, întrerupți de mici surplombe, pe care le trecem direct. Ieșim astfel în Creasta Văiii Albe în dreptul intrării în Brâna Aeriană.
Hartă
Surse
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - N. Dimitriu, Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W. Kargel, 2000
Poză: Rupi
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W. Kargel, 2000
Poză: Rupi
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Creasta Vulturilor (Uriașului)
Se încarcă...