Hornul Vulturilor

Este un traseu interesant de horn, cu ceva pasaje frumoase, dar și cu porțiuni cu pământ și iarbă. Plecarea se face de la cablul Aerienei, de la un spit al acestuia. Trebuie avut mare grijă, să nu fie alte persoane sub noi sau în potecă, toate pietrele se duc în potecă. Este recomandat să avem un set mic de friend-uri și să intrăm în traseu după perioade mai secetoase, existând riscul să avem infiltrații.

LC 1: Plecăm pe teren ușor circa 12m până la intrarea efectivă în traseu. Urmăm o fisură largă, bine asigurată cu pitoane. La finalul acesteia trecem un bolovan care sună destul de rău a gol și ajungem într-un fel de mică grotă. Ieșim pe muchia din stânga acesteia și în câțiva metri ajungem la iarbă. Până în regruparea 15-18m mai sus mai avem doar 2 pitoane, așadar va trebui să mai punem 1-2 frienduri. Regrupăm pe o mică brână, la stânga. 45m, grad 6-.

LC 2: Plecăm în sus și intrăm direct în horn, în ramonaj. În 10m ajungem la tavan. Deși primul piton pare bătut doar jumătate, acesta nu a clintit la ciocan. Continuăm să traversăm spre dreapta, în ramonaj. Pasajele sunt superbe, bine asigurate, dacă simțim nevoia putem suplimenta și cu mobile. Odată ieșiți din tavan pe fața din dreapta, avem 2 opțiuni. Să continuăm în sus, pe fisură, pe varianta originală, friabilă și neasigurată (va trebui să avem pitoane, ciocan și frienduri medii), ori să facem dreapta, peste față, până la o mică brână de iarbă, apoi urcăm un mic bolovan și regrupăm. Varianta pe dreapta este mai ușoară, cu asigurări fixe și mult mai compactă. 28m, grad 6/6plus.

LC 3: Plecăm din regrupare direct în sus, trecem frontal o mică burtică (neasigurată, se pot monta însă mobile), ieșim pe un mic promotoriu, unde avem și primul piton, apoi în sus pe o fisură scurtă și bine asigurată. Ieșim la jnepeni (atenție nu sunt foarte de încredere) și ieșim imediat în creastă. Regrupăm la un spit roșu, cu verigă, ce face parte din Creasta Văii Albe, cam la 4-5m de locul unde am ieșit. 25m, grad 6.

Varianta originală. După ce am ieșit din tavanul din LC 2, pe față, continuăm în sus pe fisura verticală (următorul piton este cam la 7-8m). Terenul cade și devine un fel de scoc înierbat. Mult în dreapta vom vedea pitoanele de la varianta descrisă mai sus. Regrupăm la unul din cei 2 copaci mari.

LC 3 (originală): Are 2 variante. De la copac, ori direct în sus depășim niște blocuri surplombante ușor friabile (20m până în creastă) ori cotim dreapta pe o față căzută ușoară și foarte compactă ce ne scoate în 12m în creastă.