Muchia lui Ivan

           * * * * * * * * *

           Descriere Ionel Coman

În lumina amintirilor, cea mai frumoasă pare să fie Muchia lui Ivan. Prima ei ascensiune, la 24 Septembrie 1944, a rămas însemnată în carnetul de munte, cu emoţia celor dintîi paşi în singurătatea locurilor prea puţin umblate, atracţia şi teama de verticalitatea stîncii necunoscute, apoi mulţumirea care cuprinde pe oricine la capătul unei încercări nu tocmai simple.

Muchia se ridică din jnepenişul brîului, uşoară şi chemătoare la început, pentru ca să devină treptat verticală şi să dispară, la o sută cincizeci de metri înălţime, în inima zidului spălat şi pe alocuri surplombat.

          Coarda dublă şi sprijinul cîtorva pitoane subţiri ne-au ajutat să cîştigăm refugiul unui minunat loc adăpostit sub nişele peretelui. După răgazul prelungit, bucuria reuşitei apropiate s-a schimbat în sentimentul înfrîngerii şi iarăşi în speranţă, cînd, după căutări şi încercări repetate, am găsit pragul îngust de traversare în hornul ascuns dincolo de muchie. Nesiguranţa premierei noastre s-a topit abia la ieşirea din horn, de-a lungul ultimelor lungimi de coardă, peste spinarea ierboasă şi saltul stîncilor încununate de Culmea Pietrei.