Muchia Roşie

Muchia Roşie delimitează Peretele Marelui Grohotiş (Peretele Central) de Peretele Piscului Rece. Traseul a fost stabilit ţinându-se pe cât posibil linia crestei, obstacolele întâlnite fiind depăşite prin căţărare liberă sau cu ajutorul pitoanelor, lăsate în mică măsură pe traseu.

Prima l.c. începe de pe Brâul Roşu, dintr-un punct situat pe versantul drept al văii Piscului Rece. Linia traseului vizează două surplombe situate în stânga şi la circa 30 m deasupra noastră. Alegând locurile cele mai prielnice căţăratului liber, reuşim să trecem pe sub tavanul acestora, regrupându-ne deasupra lor.

În a doua l.c. ramonăm pe verticala unui horn puţin adânc, care ne conduce sub acoperişul unei mari surplombe. Pentru a evita obstacolul, traversăm către stânga, regrupându-ne pe un prag uşor înierbat.

Pe desfăşurarea celei de-a treia l.c. întâlnim cel mai dificil pasaj al traseului, constituit de linia unui horn prelungit în porţiunea superioară
cu o faţă friabilă. Regruparea o executăm pe un prag îngust.

Vizând două plăci dispuse paralel şi vertical pe linia crestei (semănând cu două urechi gigantice), depăşim obstacolele celei de-a patra şi a cincea l.c., căţărându-ne de-a lungul unui horn.

Ajunşi între "urechile" amintite, începem cea de-a şasea l.c., desfăşurată printre cele două lespezi. În timpul escaladei putem privi către dreapta, prin câteva "ferestre", în incinta grotei denumită "Moara Dracului". Intervalul ia sfârşit pe brâul ce se alungeşte către stânga, în Peretele Central, unde ne regrupăm.

Pentru a evita o zonă foarte friabilă, în cadrul celei de-a şaptea l.c. traversăm către stânga, pe faţa corespunzătoare Peretelui Central, până în dreptul unui horn, pe a cărui deschidere urcăm până la desfăşurarea completă a celor 40 m de coardă. După regrupare continuăm escalada, alegând după voie cele mai bune locuri de trecere, strecurându-ne printre blocurile instabile ce caracterizează parcursul până pe Creasta Sudică, unde escalada ia sfârşit.