Traseul Turnuleţului

Denumirea traseului vine de la micul turn de piatră ce se conturează în porţiunea superioară. Traseul Turnuleţului din Padina Popii prezintă obstacole foarte variate; uneori escalada trebuie făcuta cu tracţiune şi scăriţe, alteori numai liber, pe hornuri sau muchii cu prize fine, unde echilibrul are un rol hotărâtor.

Prima lungime. Din incinta micului intrând al peretelui ne abatem către dreapta, căţărându-ne liber până la primele pitoane. De aici escaladăm un pasaj uşor surplombat, folosind scăriţele şi tracţiunea la coardă dublă. După circa 15 m, obstacolul îşi pierde din duritate, continuându-se cu o fisură deschisă, jalonată de pitoane, până la baza unui horn, unde ne regrupăm.

Obstacolul celei de-a doua lungime de coardă îl constituie hornul menţionat. Deschiderea lui nu permite ramonajul, fiind foarte mare. De aceea, înaintarea o efectuăm căţărându-ne la aderenţă pe faţa din stânga noastră. Pasajul sfârşeşte după 25 m şi se continuă cu o faţă înierbată până la desfăşurarea completă a celor 40 m de coardă.

Înaintând neasiguraţi, ajungem după 18 m la baza muchiei care, văzută de jos din poteca, are forma unui turn izolat (de aici denumirea traseului). Urmând linia de cumpănă a acesteia, care pe parcurs formează şi o strungă, desfăşurăm frânghia de două ori (a treia şi a patra lungime de coardă) ajungând pe Muchia Padinei Popii.