Acul Crăpăturii (Traseul clasic)

Cum era şi normal, Acul a atras atenţia alpiniştilor încă cu mulţi ani în urmă, iar cucerirea lui a constituit la vremea aceea o performanţă de mare răsunet.
Obstacolele de început sunt pe o faţă uşor înierbată, aflată în dreapta fisurii care conduce în Strunga Acului.

Prinia l.c. vizează ca reper final un molid singuratic crescut pe faţa înierbată, la circa 20 m deasupra Şipotului Crăpăturii, izvor cu apă prinsă într-un căuc, chiar la marginea potecii.

A doua l.c. o desfăşurăm traversând oblic (către stânga) o brână orientată spre linia fisurii deschise, ce spintecă peretele până în Strunga Acului Crăpăturii.

După regrupare începem escalada celei de-a treia l.c. în lungul fisurii care prezintă intermitent câteva obstacole uşor surplombate, pentru depăşirea cărora utilizăm pitoanele de pe traseu, având grijă ca înainte de întrebuinţare să le controlăm.

În a patra l.c., care este foarte scurtă, înaintarea o facem mai mult prin ramonaj. Punctul cel mai dificil al traseului este un obstacol surplombat format de marele bolovan fixat pe linia fisurii. Regruparea o executăm în Strunga Acului.

Ultimele obstacole întâlnite în cursul celei de-a cincea l.c. sunt înşirate pe muchia finală, în lungul căreia ajungem pe vârful Acului.