Acul de Sus al Crăpăturii (Traseul Hencz)

Accesul se face din Valea Crăpăturii.
De la ramificaţia marcajelor ne abatem la stânga, urcând în continuare prin pădure, pe poteca marcată cu bandă galbenă. Când am parcurs circa 900 m, socotiţi de la intrarea în pădure, la 1160 m alt., valea se îngustează brusc, fiind strânsă între peretii înalţi. Din acest loc, poteca îşi schimbă aspectul: apar bolovani, printre care înaintăm anevoie, pereţii sunt punctaţi de mici grote, ici-colo întâlnim copaci căzuţi carea uneori ne barează drumul. În această zonã, dar ceva mai sus, la o distanţă de 100 m, identificăm pe dreapta văii (stânga cum urcăm) un perete nu prea înalt, a cărui faţă, complet spălată, este străbătută de o fisură. Linia ei, uşor conturată, formează traseul Fisura Jderului.

Urmează un urcuş obositor prin grohotişul văii. Pe malul drept se adâncesc în perete jgheaburi adânci sau grote suspendate. La capătul de jos al unui grohotiş mărunt (1 440 m alt.), poteca se apropie mai mult de peretele din stânga văii, care în acest loc prezintă un obstacol frământat şi uşor înierbat, pe diagonala căruia se văd primele pitoane ale Traseului Lupaş.

Dincolo de limba de grohotiş menţionată, urmează un spaţiu năpădit de vegetaţie. Pe dreapta văii deosebim două viroage adâncite în perete. Cea din amonte, marcată şi de o grotă mare, delimitează către nord Peretelc Acului Crăpăturii.
Din dreptul viroagei, la o distanţă de 20 m în amonte, pe faţa Peretelui Acului Crăpăturii, care formează în continuare malul drept al văii Crăpăturii, identificăm primele pitoane ale Traseului Acului de Sus al Crapăturii - Traseul Hencz (1 460 m alt.).