Fisura Galbenă

escaladăm un horn uşor înclinat către stânga, după care ne regrupăm curând pe o platformă largă.

De aici efectuărn o traversare spre dreapta (a 2-a L.C.) de-a lungul unui prag acoperit cu vegetaţie.

Urcând un al doilea horn (a 3-a L.C.), întâlnim după cca.12 m o surplombă a cărei escaladă impune o foarte atentă manevrare a corzilor. În continuare, traseul urmează o fisură cu rocă friabilă, de cca. 25 m înălţime, care ia sfârşit într-o grotă, unde ne regrupăm.

Pasajul următor (a 4-a L.C.), de cca. 20 m, constituie punctul-cheie al parcursului. După escalada unei surplombe la coardă dublă, pătrundem într-un al treilea horn, caracterizat printr-o rocă compIet lipsită de prize şi fisuri.

Pentru trecerea acestui obstacoI au fost întrebuinţate în cursul primei escalade, 6 tendoare (dispozitive tubulare ce se fixează prin expansiune Iaterală în pereţii unei fisuri şi care pot fi întrebuinţate ca trepte, în punctele unde fixarea pitoanelor şi utilizarea scăriţelor este grea).

După regrupare urmăm spre stânga un brâu cu jnepeni, ce ne conduce, după un foarte scurt parcurs, pe platforma în care ia sfârşit cel de-al doilea rapel din Vf. Picătura. Adăugăm că din punctul de traversare Fisura Galbenă poate fi continuată pe un parcurs lipsit de dificultăţi până la creastă, în apropierea Hornului cu Zade, de unde putem urca în Vf. Picătura. [ (!) Hornul cu Zade nu mai există.]