Creasta Însorită

Intrarea este destul de greu de intuit, dacă nu ești familiarizat cu traseul. Chiar în marginea vâlcelului desenat pe schițele de pe net este un pinten ascuțit, care mai sus se pierde pe fața înierbată a unei muchii, fapt care, cel puțin pe mine, m-a făcut inițial să cred că pe acolo este traseul. În realitate, el este undeva mai în stânga și urmează o linie care capătă aspect de creastă abia mai sus.

LC 1 – cca. 35-40 m, ușor, brână de iarbă ce urcă ascendent stânga, chiar de la baza pintenului, apoi urmează un piept vertical de piatră cu perne de iarbă, de vreo 4-5 m. Destul de friabil, dar cu prize suficiente. După prag se urcă către stânga, pe un scoc abrupt și pământos, ușor, ce te scoate în strunga formată între un ac de piatră înalt (santinelă/jandarm) și perete. În perioada de vară strunga este destul de bine ascunsă de copacii înfrunziți. Se poate merge neasigurat.

LC 2 – cca. 45-47 m, grad 4plus/5, cu un pas mai delicat după pasajul de debut. Începe în cățărare oblic dreapta, pe o față înclinată, cu prize mari dar tăioase, până la un piton cu inel, vizibil din regrupare. Pitonul este vechi, dar încă bun. Se continuă către dreapta, până la o treaptă situată pe marginea peretelui, apoi drept în sus, pe prize cam instabile. După câțiva metri ajungem la un al doilea piton (vechi, cu inel), bătut sub un pasaj vertical și expus. Traseul începe să capete ușor-ușor aspectul unei muchii, care se urcă pe pernuțe de iarbă și trepte de piatră cu pământ, destul de mici și de alunecoase. Pentru mai multă siguranță, pe parcurs se poate monta un friend mediu pe o fisură. După încă vreo 4-5 m se ajunge pe o treaptă orizontală a crestei, suficient de lată și numai bună pentru un moment de respiro. Urmează o nouă treaptă verticală de vreo 3-4 m, cu prize bune și cu un mic colț de piatră (bolovan) ieșit din linia peretelui, pe după care se poate pune un anou pentru o asigurare intermediară. Se ajunge la o nouă treaptă orizontală, mai mică, situată la baza unui fețe impozante, de formă triunghiulară, brăzdată pe mijloc de un horn sau fisură dificilă. De aici se traversează spre dreapta vreo 7-8 m pe un pasaj ușor, cu iarbă și pământ, dar destul de expus, până la marginea peretelui, se mai urcă 1-2 m și se regrupează la un copăcel.

LC 3 – cca. 45-47m, grad 2/3. De la copăcel se urcă drept 2-3 m și apoi oblic stânga, până se prinde muchia dreaptă a peretelui (feței triunghiulare), pe care se continuă în sus spre un copac mai mare, la care se poate asigura. Urmează un parcurs oblic stânga, pe prize bune, către vârful feței triunghiulare, având ca punct de reper un horn adânc situat aproape de marginea stângă a peretelui. Se regrupează comod la baza hornului, în zona unui piton vechi, cu inel.

LC 4 – cca. 40m, cu un pasaj probabil grad 6plus (5, A1). Debutează cu un pasaj cu stâncă bună, pe muchia stângă a hornului, care este și muchia peretelui. Urmează un pasaj foarte înclinat, cu 4 pitoane vechi, cu inel, bătute des, cam la 1 m distanță unul de altul. Deasupra ultimului piton hornul se pierde pe o față verticală, spălată. Prizele de mână sunt foarte sus – pe dreapta o felie de stâncă solidă (un biscuite), ieșită din linia peretelui, iar pentru mâna stângă, drept în sus, o priză mică, doar cât să te ții cu 2 degete, pe care nu o vezi de jos. Nici prizele de picioare nu sunt prea bune. Aici este pasul traseului. Pasajul este spălat și expus, la bocanci capul de coardă trece greu, dar se poate pune o scăriță în ultimul piton.

Ieșirea se face spre dreapta, ținându-te de felia de stâncă și apoi se traversează către dreapta un pasaj expus de vreo 3-4 m, pe perne mici de iarbă și cu prize destul de depărtate pentru mâini. După traversare se ajunge într-un pliu al crestei, pe o treaptă orizontală de vreo 1mp, situată sub un horn vertical, la baza căruia este un piton vechi. Intrarea în horn este destul de strâmtă și incomodă, mai ales cu rucsac în spate, având pe partea stângă o muchie ușor convexă și pe partea dreaptă un pasaj fără prize. După vreo 2 m hornul devine ușor, cu prize bune, iar peste vreo încă 4-5 m se pierde într-un prag vertical și expus. Deasupra acestui pasaj se ajunge pe o nouă treaptă orizontală, de vreo 1 mp, cu 1 piton vechi, cu inel, bătut pe partea stângă a următorului prag al muchiei. Se poate regrupa aici. Pentru că linia traseului face multe unghiuri pe această lungime, este de preferat să se folosească bucle lungi, pentru diminuarea frecării corzii.

LC 5 – cca. 25 m, grad probabil 4 la pasajul de debut, apoi nu depășește gradul 2. Lungimea debutează cu un pasaj vertical de vreo 4-5 m, foarte friabil, expus și fără posibilități de asigurare. Urmează o nouă treaptă orizontală, apoi o față căzută, tăiată de un horn scurt, oblic, cu prize bune. La baza feței căzute se poate asigura cu un anou pe după un bolovan ieșit spre stânga din linia stâncii. Deasupra pasajului înclinația terenului se domolește și se urcă pe pantă înierbată până în creastă, unde se regrupează la un copac.