Linie Zsolt Torok - Teofil Vlad - Alex Paul Manoliu

LC 1 (55 m, M4/M5, WI2): Se pleacă din dreptul culoarului încărcat de zăpadă şi gheaţă din stânga vechiului refugiu Călţun. Se urcă 10 m pe o pantă de zăpadă apoi ascendent dreapta pe praguri de stâncă şi gheaţă. Întâlnim pasaje verticale delicate de 3-4 m alternând cu pasaje uşoare căzute de stâncă şi gheaţă. Regrupare pe a doua brână mai mare întâlnită, la mobile.

LC 2 (60 m, M4, WI2): Din regrupare facem 2-3 m dreapta, pentru a evita o faţă spălată şi apoi înaintăm printr-o serie de hornuleţe şi praguri verticale şi câteva curgeri de gheaţă. Încercăm să ne căţăram cât mai direct, cu mici abateri stânga-dreapta. Depăşim câtiva paşi mai delicaţi, constând în ridicări succesive pe prize mici. Ajungem într-o brână largă, sub o stâncă vertical-surplombantă de cca 20 m şi fără fisuri. Aici urmăm brâna pentru circa 15 m ascendent dreapta până ce prindem un hornuleţ care iese pe o mică platformă, la baza unui diedru bine conturat. Aici regrupăm, la mobile.

LC 3 (60 m, M5, WI3): Plecăm direct din regrupare pe diedrul de deasupra. Este unul din punctele cheile ale rutei (posibilităţile de asigurare sunt limitate) şi pasajul este dur. Constă într-o ridicare pe o mică platformă de stâncă. Ridicarea este obstrucţionată de o lespede ca un dop.
Singurele prize pentru piolet au fost şi locurile unde se puteau monta protecţii. (Indispensabile au fost DMM Torque nut Albastru, precum şi un friend Alien) Acest pasaj este la 3,5 m de regrupare, deci atenţie mare! După depăşirea acestui pasaj urmează 10 m de căţărare delicată preponderent pe stâncă şi perniţe de iarbă slab consolidate. Avem ca reper o scurgere de gheaţă de circa 7 m, pe care o şi urcăm. Ulterior urcăm pe o pantă de zăpadă cca 5 m unde ajungem la o faţă spălată cu o mică brână de stâncă la nivelul capului. Aici este iar un pasaj greu, pe care îl putem proteja cu un friend într-o fisură pe partea dreaptă. Înaintăm prin traversare stânga cu colţarii pe prize infime. Prindem o brână, pe care o urmăm ascendent dreapta cam 10 m. Apoi ne orientăm uşor stânga pe praguri de zăpadă şi gheaţă spre o curgere bombată de gheaţă, pe care o urcăm. Reper principal este o brână mare, la baza unor stânci compacte înalte de cca 20 m. Aici regrupăm la mobile.

LC4 (60 m, M6): Cea mai grea lungime. Începem în dreapta regrupării cu o ridicare peste o burtică de stâncă. Intrăm într-un diedru barat de un bolovan. Ne orientăm pe faţa stângă a acestuia (puţin dat pe spate) şi urcăm pe platformă mică de stâncă de deasupra. Apoi urmează o traversare delicată la stânga pe prize bune. Se ajunge la o surplombă proeminentă, cu un bolovan, ca un ţanc orizontal desprins de perete. Acesta este pasajul cheie din toată ruta. Asigurăm cu un anou după ţanc şi un friend pentru direcţionare. Depăşim surplomba prin trecere directă, ajutându-ne de o fisură din stânga acesteia şi de iarba de deasupra. Atenţie în caz de cădere. Se cade pe platforma. Potenţial mare de accidentare. După depăşirea acestui obstacol continuăm pe panta de zăpadă cca 35 m până la un brâu de stânci, unde regrupăm la mobile.

LC5 (60 m, M3/M4): Urcăm prin dreapta regrupării o serie de praguri ascendent dreapta, până ce le depăşim şi ieşim într-o rampă de zăpadă. Ne orientăm stânga spre o brână, deasupra căreia este o stâncă foarte compactă. Regrupăm la un ţanc.

LC6 [120 m, M4 (concomitent)]: Ne orientăm ascendent dreapta pe o serie de praguri formate din stânci şi zăpadă îngheţată. Pasajele alternează cu rampe scurte de zăpadă. Depăşim rând pe rând praguri de 3-4 m mai delicate şi fără prea multe posibilităţi de asigurare, apoi ne orientăm uşor stânga pe o rampă de zăpadă îngheţată ce ne scoate în creastă.