Extrema Stângă (Traseul Direct din Turnul Mălăieşti)
■
Traseu clasic, 5B, 10 LCSumar
Imagini și topo
Rating
Stâncă | |
---|---|
Calitate asigurări | |
Număr asigurări | |
Frecventat | |
Priveliște |
Dificultate
Grad clasic | 5B |
---|---|
Lungime | 10 LC |
Localizare
Durată parcurgere | 6 ore |
Premieră și reparații
Premieră | ||
---|---|---|
1953 | Ionel ComanWalter GuttIon Vlădăreanu |
Cele mai bune luni
Acces
Din punctul de bifurcaţie a potecilor: Valea Mălăeşti—Brâul Caprelor, urcăm prin grohotiş cca. 200 m, având ca reper conul de dejecţie al vâlcelului ce mărgineşte în stânga (cum privim spre perete) Turnul Mălăeşti. Cu cca. 60 m înainte de gura vâlcelului distingem la extremitatea stângă a Peretelui Central (corespunzător Văii Mălăeşti) o fisură, pe alocuri acoperită cu vegetaţie şi înclinată spre dreapta, care marchează intrarea pe traseul nostru, comună cu aceea a Traseului Tavanelor.
Descriere
Prin varietatea obstacolelor și desfășurarea aeriană a escaladei, acest traseu poate fi considerat ca unul dintre cele mai remarcabile din Masivul Bucegi. El urmează o înlănțuire de fisuri distincte, ceea ce ne dă putința să-l identificăm cu ușurintă, în special pe parcursul primelor lungimi de coardă care sunt și cele mai dificile.
În cursul primei lungimi de coardă urmăm această fisură trecând peste o succesiune de obstacole de dificultate medie, ce iau sfârşit după cca. 35 m, pe o platformă înierbată.
În cea de a 2-a L.C. ajungem mai întâi la baza unei surplombe, a cărei escaladă o efectuăm direct, folosind pitoanele de pe traseu. În continuare, o fisură de 15 m ne permite să atingem un prag destul de larg, pe care ne regrupăm.
Cea mai frumoasă porțiune a traseului urmează în cursul celei de a 3-a L.C., de-a lungul unei fisuri deschise, în interiorul căreia prizele foarte solide, ne dau posibilitatea să înaintăm fără ajutorul pitoanelor, care nu se pot fixa pe acest pasaj decât cu mare dificultate. De aici, urcând în diagonală spre stânga, atingem o nouă platformă de regrupare.
Prin executarea unei piramide trecem peste porțiunea spălată cu care începe a 4-a L.C., al cărei parcurs este surplombant: imediat deasupra traversăm oblic spre dreapta o muchie îngustă, până la baza unei fisuri sinuoase, pe care o urcăm frontal. În partea finală, pasajul, foarte dificil, se transformă într-un horn cu prizele friabile; îl trecem folosind pitoanele aflate pe parcurs, după care ne regrupăm pe o platformă înierbată (adăugăm că pe această porțiune pitoanele nu sunt bine fixate).
A 5-a L.C. urmează în diagonală câteva praguri care, deși puternic înclinate, se escaladează cu ușurință, datorită prizelor solide și numeroase. Parcursul măsoară cca. 40 m și ia sfârşit pe un brâu larg, de unde traseul devine mai ușor.
După o nouă regrupare escalada continuă cca. 100 m peste câteva platforme înierbate ce întretaie în zigzag fața frământată a peretelui. În partea finală a escaladei ajungem, de-a lungul unei mici creste, la vârf.
În cursul primei lungimi de coardă urmăm această fisură trecând peste o succesiune de obstacole de dificultate medie, ce iau sfârşit după cca. 35 m, pe o platformă înierbată.
În cea de a 2-a L.C. ajungem mai întâi la baza unei surplombe, a cărei escaladă o efectuăm direct, folosind pitoanele de pe traseu. În continuare, o fisură de 15 m ne permite să atingem un prag destul de larg, pe care ne regrupăm.
Cea mai frumoasă porțiune a traseului urmează în cursul celei de a 3-a L.C., de-a lungul unei fisuri deschise, în interiorul căreia prizele foarte solide, ne dau posibilitatea să înaintăm fără ajutorul pitoanelor, care nu se pot fixa pe acest pasaj decât cu mare dificultate. De aici, urcând în diagonală spre stânga, atingem o nouă platformă de regrupare.
Prin executarea unei piramide trecem peste porțiunea spălată cu care începe a 4-a L.C., al cărei parcurs este surplombant: imediat deasupra traversăm oblic spre dreapta o muchie îngustă, până la baza unei fisuri sinuoase, pe care o urcăm frontal. În partea finală, pasajul, foarte dificil, se transformă într-un horn cu prizele friabile; îl trecem folosind pitoanele aflate pe parcurs, după care ne regrupăm pe o platformă înierbată (adăugăm că pe această porțiune pitoanele nu sunt bine fixate).
A 5-a L.C. urmează în diagonală câteva praguri care, deși puternic înclinate, se escaladează cu ușurință, datorită prizelor solide și numeroase. Parcursul măsoară cca. 40 m și ia sfârşit pe un brâu larg, de unde traseul devine mai ușor.
După o nouă regrupare escalada continuă cca. 100 m peste câteva platforme înierbate ce întretaie în zigzag fața frământată a peretelui. În partea finală a escaladei ajungem, de-a lungul unei mici creste, la vârf.
Retragere
Imediat sub vârful turnului, pe faţa care priveşte spre sud, este fixat un piton pe care îl folosim pentru a coborî printr-un rapel lung de 20 m, în talvegul unui vâlcel. Coborârea continuă de-a lungul acestuia până în punctul unde se orientează spre dreapta. De aici, pentru a evita marile lui săritori, efectuăm un rapel, după care întâlnim curând poteca Văii Mălăeşti.
Surse
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, N. Dimitriu, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Ciri Turcanu - https://picasaweb.google.com/101788338587278580707/BUCEGITraseulDirectDinTurnulMalaiesti5B170911#
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Ciri Turcanu - https://picasaweb.google.com/101788338587278580707/BUCEGITraseulDirectDinTurnulMalaiesti5B170911#
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Extrema Stângă (Traseul Direct din Turnul Mălăieşti)
Se încarcă...