Valea Urzicii

Trecînd prin bolovănişul conului de dejecţie ajungem la baza primului canion al văii. Acesta fiind întrerupt de cîteva săritori surplombante, peste care curg în permanenţă mici şuvoaie rezultate din topirea zăpezilor, îl ocolim pe coastele din stînga (cum urcăm), a căror înclinaţie devine tot mai mare pe măsură ce înaintăm. Deasupra acestui prim obstacol reintrăm pe talveg, în punctul unde valea prezintă o deschidere mai largă. 

De aici, putem urma unul din traseele de mai jos: primul, direct pe fir, care fiind întrerupt de săritori de un aspect similar cu cele de pe porţiunea iniţială, este mai dificil; al 2-lea, care urmează coastele din stînga firului şi paralel cu aceasta, pînă la Brîul cu Jnepeni. În dreptul Brîului cu Jnepeni sîntem la capătul inferior al celui mai adînc dintre canioanele văii, format din pereţi verticali, foarte apropiaţi şi de o înălţime ce variază între 60 - 80 m. Parcurgerea directă a acestei porţiuni pînă la Brîul Mare al Coştilei, echivalînd cu o escaladă accentuat dificilă, vom alege pentru continuarea ascensiunii coastele înclinate dintre cele două spălături (în stînga firului principal al Urzicii, cum urcăm), care conduc în Pîrîul Mare al Coştilei. Urmînd acest brîu la dreapta, revenim pe linia firului principal, deasupra marelui canion al văii, care se deschide adînc la picioarele noastre. Brîul Mare al Coştilei continuat în aceeaşi direcţie (spre dreapta) conduce după un parcurs scurt la baza Crestei Colţului Crăpat, care formează linia de separaţie dintre V. Urzicii şi V. Caprelor.

Deasupra Brîului Coştilei, primul obstacol al Văii Urzicii, format dintr-o săritoare surplombantă, poate fi escaladat direct sau ocolit pe un vîlcel secundar din dreapta firului principal (cum urcăm), după care reintrăm pe traseu printr-o traversare în diagonală către stînga.

Din acest punct şi pînă la Brîul de Mijloc, firul văii este întrerupt la mici intervale de cîteva săritori a căror înălţime variază între 5-20 m, şi care pot fi escaladate frontal sau ocolite pe una din coastele văii; adăugăm însă, că roca, formată din conglomerate mărunte, se dislocă pe întregul parcurs cu uşurinţă, ceea ce face ca escalada să prezinte o oarecare nesiguranţă.

Ajunşi la înălţimea Brîului de Mijloc zărim în apropierea noastră spărtura de mari dimensiuni, denumită ,,Fereastra Urzicii". Traseul trece peste o serie de noi săritori, după care firul este întrerupt de un horn foarte înalt şi surplombant în partea superioară. Escalada directă, deşi posibilă, fiind dificilă, îl vom ocoli prin stînga, pe o faţă stîncoasă şi puternic înclinată. Cîteva zeci de metri mai sus, valea se deschide într-un amfiteatru larg acoperit pe o mare suprafaţă de grohotiş, după care este întreruptă de bariera unei mari rupturi de pantă, ce poate fi escaladată direct sau ocolită pe coastele din dreapta văii (cum urcăm), pînă la înălţimea Brîului de Sus. Curînd albia firului principal pierzîndu-se în coastele muntelui, urmăm un vîlcel lateral pînă la înălţimea crestei ce desparte V. Urzicii de V. Mălinului, la mică distanţă sub platou.

Parcurgerea traseului iarna. La inceput de aprilie saritorile de sub Brana Mare a Costilei sunt acoperite de zapada. Deasupra braului ne pune la incercare o saritoare pitonata care necesita utilizarea corzii. Mai sus urmam firul din stanga cum urcam (confluenta cu cel din dreapta constituind-o o faţă de piatră) unde putem intalni si saritori descoperite.