Valea Țapului

        De la confluenţa cu Valea Cerbului, urmăm prin stînga marele con de dejecţie al Văii Țapului, urcînd prin bolovăniş, iar în continuare, peste o serie de trepte înalte, pînă în dreptul Strungii Țapului (cota 1700), care apare în stînga noastră, pe creasta ce ne separă de Valea Seacă a Coştilei.

        Traseu de traversare în Valea Seacă a Coştilei. Un mic hăţaş ce urcă în direcţia Strungii Țapului traversează creasta către stînga, coborînd pe versantul opus, în Valea Seacă, sub marea săritoare din Poiana Urşilor şi în imediata apropiere a Brîului Caprelor (...). Pe măsură ce urcăm, firul Văii Țapului, la început foarte puţin definit, se adînceşte tot mai mult într-un făgaş stîncos şi accidentat. Din dreptul Strungii Țapului traversăm firul văii, urcînd în continuare şi fără a ne îndepărta prea mult, coastele înclinate din dreapta firului (cum urcăm).

        Pe malul opus distingem cu uşurinţă despicătura Hornului Mare al Țapului (grad de dificult. 4 A), care brăzdează în diagonală peretele ce cade vertical din Creasta Frumoasă, în Valea Țapului. Reintrînd pe fir, observăm, la cca 100 m mai sus, cum valea este întreruptă de o mare ruptură de pantă (Priponul Văii Țapului), formată dintr-o succesiune de blocuri înalte şi verticale. Pentru a evita acest obstacol, a cărui escaladă, deşi posibilă, este foarte dificilă, urcăm în dreapta firului pînă la înălţimea unui brîneag, după care, printr-un horn lung, acoperit cu vegetaţie, ieşim curînd pe o ramură inferioară a Brîului cu Jnepeni. Aceasta urmată spre stînga ne readuce pe traseul direct, deasupra rupturii de pantă sus amintite şi la mică distanţă în aval de confluenţa firelor superioare ale Țapului.

        De la confluenţă, urmînd feţele dintre fire, ajungem curînd în dreptul Hornului de Sus al Ţapului, (grad de dificult. 3 A) care cade vertical din Şaua Strungii Negre, situată deasupra şi în stînga noastră, pe creasta ce ne separă de Valea Seacă a Coştilei. Din dreptul Hornului de Sus ascensiunea continuă pe faţa dintre fire, în general accentuat înclinată, pînă în Brîul Mare al Coştilei, unde îşi are obîrşia unul din firele Văii Țapului (firul din stînga, cum urcăm). De aici putem urma Brîul Mare al Coştilei la dreapta spre NV, pînă în Valea Priponului (...) sau la stînga, spre SE, pînă în Valea Albă (...).

        În dreapta, cum privim spre perele, se înalţă Colţul Brînei (grad de dificultate 2 B) a cărui spinare stîncoasă desparte V. Țapului de primul fir al Văii Urzicii (Lespezile Urzicii). Din Brîul Mare al Coştilei, ascensiunea Văii Ţapului urmează firul principal, situat imediat în dreapta celui care ia sfîrşit sub brîu. După trecerea săritorii ce întrerupe firul deasupra Brîului Mare al Coştilei, traseul devine mai puţin înclinat, traversează Brîul de Mijloc şi Brîul de Sus şi ajunge, de-a lungul coamei ce desparte V. Urzicii (dreapta) de V. Mălinului (stînga), la platou.

        Caracteristica traseului iarna. În epoca marilor zăpezi V. Ţapului se transformă, ca şi celelalte văi de abrupt, într-un tobogan imens, de o înclinaţie foarte mare şi cu zăpezile slab ancorate din cauza deschiderii largi a văii. Ascensiunea urmează un traseu direct, peste marea ruptură de pantă de la cota 1900, în cazul cînd aceasta este complet acoperită, sau printr-un ocol ce urmează coastele din dreapta văii (cum urcăm).