Valea Seacă a Coștilei

Părăsind poteca Văii Cerbului (cota 1380) coborîm spre stînga, la confluenţa Văii Seci a Coştilei. De aici urmăm fie talvegul, fie coastele împădurite din dreapta văii (cum urcăm), fără a ne îndepărta prea mult de fir. Porţiunea inferioară se caracterizează printr-un parcurs lipsit de orizont şi obositor, din cauza vegetaţiei ce acoperă pe o mare suprafată coastele văii. După cca 30 min, ajungem la limita superioară a pădurii, în micul luminiş denumit Poiana Urşilor de unde urcăm prin stînga săritorii mari, la înălţimea Brîului Caprelor, care coboară din Strunga Vf. Prăpădit (din stînga, cum urcăm).

De aici, urmăm spre dreapta şi pe deasupra firului, hăţaşul ce însoţeşte Brîul Caprelor, iar din punctul în care acesta se pierde în perete, traversăm firul văii de-a lungul unui mic prag şi continuăm urcuşul pe feţele din dreapta (cum urcăm) şi apoi pe fir, pînă la înălţimea Brîului cu Jnepeni. Din acest punct, urmînd fie talvegul, întrerupt de cîteva săritori de aspectul unor hornuri înguste şi umede, fie coastele din stînga văii (cum urcăm) şi la o distanţă de 10 - 30 m de fir, ajungem, după cca 3 ore din V. Cerbului, la baza peretelui ce scapă din Colţul Mălinului către N.

La sfarsitul iernii saritorile sunt de obicei acoperite cu zapada, inclusiv saritoarea mare de peste Brana Caprelor care vara se ocoleste pe partea dreapta (in urcare).

Cotație alpină PDplus, cotație de cățărare mixtă M3-