Fisura din Peretele Sudic al Priponului

Peretele Priponului, a cărui înălţime este de cca. 120 m, e brăzdat în treimea centrală de un horn adânc, cu porţiuni a căror escaladă necesită utilizarea corzii duble.

Din dreptul Brâului Mare al Coştilei, ale cărui ramificaţii se risipesc pe coastele Văii Priponului, observăm pe stânga un perete vertical, a cărui linie de creastă este acoperită pe o mare distanță de întinse pâlcuri de jnepeni.

Prima L.C. începe prin parcurgerea unui brâu care porneşte din firul văii, spre dreapta (cum urcăm). După trecerea, foarte obositoare, a desişului de jnepeni ce acoperă acest brâu, ne angajăm într-o escaladă grea, de-a lungul unui scoc cu roca friabilă şi în unele locuri uşor surplombant. După 40 m ne regrupăm.

De aici continuăm escalada (a 2-a L.C.). vizând intrarea în marea despicătură a peretelui, în interiorul căreia ne regrupăm după 20 m.

Ramonând prin fundul acestui horn foarte adânc (a 3-a L.C.) ne orientăm în continuare în diagonală către dreapta, iar pentru a evita o surplombă ce blochează ieşirea, ne strecurăm printr-o fereastră, care ne conduce pe o platformă, unde ne regrupăm.

În cursul celei de a 4-a L.C., ascensiunea urmează o faţă înclinată şi lipsită de prize, paralel cu o fisură în care sunt fixate o serie de pitoane. Ultimii 4-5 m ai acestui pasaj foarte dificil iau sfârşit pe o muchie acoperită cu jnepeni.