Fisura Santinelei Văii Verzi
■
Traseu clasic, 4B, 7 LCSumar
Imagini și topo
Rating
| Stâncă | |
|---|---|
| Calitate asigurări | |
| Număr asigurări | |
| Frecventat | |
| Priveliște |
Dificultate
| Grad clasic | 4B |
|---|---|
| Lungime | 7 LC |
Localizare
| Altitudine plecare | 1500 m |
| Durată parcurgere | 3 - 5 ore |
| Orientare | N-E |
Premieră și reparații
| Premieră | ||
|---|---|---|
| 1951-06-[24-26] | Emilian CristeaAurel IrimiaRadu Constantin | |
Acces
Din Poiana Văii Cerbului urmăm spre vest şi pe un scurt parcurs poteca Văii Cerbului, marcată cu semn bandă galbenă. Înainte de a traversa firul acestei văi observăm în stânga noastră (într-un luminiş larg) săritorile finale ale Văii Mălinului, iar imediat în dreapta lor, firul Văii Verzi, care coboară printr-un culoar stâncos şi umed, covârşit la ieşirea din abrupt de o vegetaţie sălbatică.
Intrând pe firul acestei văi, o urmăm cca. 40 m, după care ne orientăm spre dreapta, trecând prin desişul unei păduri de anini de munte şi urcăm la baza imensei piramide a colţului. De aici ne strecurăm, în continuare, pe sub perete spre dreapta, şi ajungem curând în dreptul unui prag acoperit de o vegetaţie bogată.
Intrând pe firul acestei văi, o urmăm cca. 40 m, după care ne orientăm spre dreapta, trecând prin desişul unei păduri de anini de munte şi urcăm la baza imensei piramide a colţului. De aici ne strecurăm, în continuare, pe sub perete spre dreapta, şi ajungem curând în dreptul unui prag acoperit de o vegetaţie bogată.
Descriere
Prima LC. care urmează acest prag prezintă o serie de pasaje uşoare; în partea superioară, un horn îngust, având o înălţime de cca. 20 m, este escaladat prin ramonaj. La capătul acestuia, o primă platformă permite regruparea.
Reluând ascensiunea, depăşim curând un pasaj mai puţin expus (a 2-a L.C.), iar după cca. 30 m întâlnim o grotă, sub care ne regrupăm.
A 3-a L.C., a cărei escaladă o efectuăm la coardă dublă, implică trecerea unei surplombe dificile, după care o grotă, permite o nouă regrupare.
De aici, printr-o traversare către dreapta (a 4-a L.C.), intrăm într-un horn pământos, iar după 15 m atingem o platformă largă, formată din câteva lespezi prăbuşite din perete. Este locul de unde se deschide o panoramă covârşitoare asupra Văii Cerbului.
A 5-a L.C. urmează iniţial un obstacol în diedru, uşor surplombant în partea superioară; după 10 m efectuăm o traversare spre stânga, la capătul căreia identificăm un horn.
A 6-a L.C., care nu depăşeşte 15 m, ia sfârşit pe o platformă în al cărei perete întâlnim o grotă adâncă.
A 7-a L.C. necesită o escaladă foarte atentă.
A 8-a L.C. se caracterizează printr-un prag de piatră foarte înclinat. Acesta se pierde în partea superioară, îngustându-se într-atâta, încât nu permite decât o regrupare cu totul incomodă, pe o platformă ce nu depăşeşte 50 cm lăţime şi de sub care peretele scapă vertical pe o adâncime de 200 m.
A 9-a L.C. trece peste un pasaj vertical, iar după depăşirea unei porţiuni uşor surplombante traversează o serie de plăci, luând sfârşit după 30 m, la baza unui horn înclinat, a cărui escaladă este dificilă.
A 10-a L.C. trece prin două hornuri înguste şi verticale, iar pe unele porţiuni surplombante, ce pot fi depăşite prin escaladă liberă.
De aici, ultimele două L.C. care conduc la vârf prezintă dificultăţi tehnice tot mai reduse.
Reluând ascensiunea, depăşim curând un pasaj mai puţin expus (a 2-a L.C.), iar după cca. 30 m întâlnim o grotă, sub care ne regrupăm.
A 3-a L.C., a cărei escaladă o efectuăm la coardă dublă, implică trecerea unei surplombe dificile, după care o grotă, permite o nouă regrupare.
De aici, printr-o traversare către dreapta (a 4-a L.C.), intrăm într-un horn pământos, iar după 15 m atingem o platformă largă, formată din câteva lespezi prăbuşite din perete. Este locul de unde se deschide o panoramă covârşitoare asupra Văii Cerbului.
A 5-a L.C. urmează iniţial un obstacol în diedru, uşor surplombant în partea superioară; după 10 m efectuăm o traversare spre stânga, la capătul căreia identificăm un horn.
A 6-a L.C., care nu depăşeşte 15 m, ia sfârşit pe o platformă în al cărei perete întâlnim o grotă adâncă.
A 7-a L.C. necesită o escaladă foarte atentă.
A 8-a L.C. se caracterizează printr-un prag de piatră foarte înclinat. Acesta se pierde în partea superioară, îngustându-se într-atâta, încât nu permite decât o regrupare cu totul incomodă, pe o platformă ce nu depăşeşte 50 cm lăţime şi de sub care peretele scapă vertical pe o adâncime de 200 m.
A 9-a L.C. trece peste un pasaj vertical, iar după depăşirea unei porţiuni uşor surplombante traversează o serie de plăci, luând sfârşit după 30 m, la baza unui horn înclinat, a cărui escaladă este dificilă.
A 10-a L.C. trece prin două hornuri înguste şi verticale, iar pe unele porţiuni surplombante, ce pot fi depăşite prin escaladă liberă.
De aici, ultimele două L.C. care conduc la vârf prezintă dificultăţi tehnice tot mai reduse.
Retragere
Pentru reîntoarcere coborâm în strunga situată la cca. 60 m sub vârf, iar de aici, pe scocul ce scapă din strungă înspre Valea Verde, până în punctul unde întâlnim un grup de molizi. În continuare ajungem printr-un rapel de 40 m la baza peretelui. Orientându-ne către stânga (cum privim spre perete), urcăm o coastă de cca. 40 m, pe al cărei flanc opus întâlnim un horn ce ne conduce în Valea Verde. Firul văii, urmat în jos, ne readuce curând în Poiana Văii Cerbului.
Surse
Bucegi Turism Alpinism, Ed. a 2-a, rev. și adăugită - Emilian Cristea, Nicolae Dimitriu, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, 1964;
Trasee alpine in Carpati - Walter Kargel, 1976
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, Bel Alpin, București, 2000.
Trasee alpine in Carpati - Walter Kargel, 1976
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, Bel Alpin, București, 2000.
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Fisura Santinelei Văii Verzi
Se încarcă...