Casa Zmeului

LC 1 (25m, 3plus): Traseul porneşte din stânga Grotei de la Casa Zmeului (comun cu Calea Tibetană, care însă este orientat spre dreapta; ori noi, mergem spre stânga, spre ruinele istorice). Se urcă câţiva metri pe un prag, şi apoi, deviem mult spre stânga (spre dreapta pleacă Calea Tibetană), după care, continuăm oblic ascendant pe un culoar, ajungând pe ruinele istorice de la Vama Sării. Aici se poate regrupa sau se poate continua, făcând o lungime întinsă (depinde de cât de uşor vine coarda; se pierde contactul vizual).

LC 2 (25m, 7-): De deasupra ruinelor, pornim cu grijă pe o faţă uşor surplombată, şi prindem un diedru oblic stânga, bine surplombat (şi aparent friabil), dar cu suficiente prize pentru a găsi soluţii frumoase de escaladă. Spre final, diedrul se deschide, devenind o faţă uşor surplombată (o zonă ceva mai delicată), pe care o depăşim pe prize destul de mici; după care, regrupăm pe un prăguleţ destul de înghesuit.

LC 3 (30m, 7-): Continuăm ascendent câţiva metri, după care, deviem ascendant dreapta, pe mici praguri (unele înierbate), până ieşim pe creastă. Pe creastă, dificultatea scade evident (doar că e o creastă foarte ascuţită), şi după câţiva metri orientaţi oblic stânga, regrupăm (iarăşi, depinde de cum “vine“ coarda), pe un prag căzut (sau, putem continua, tot pe creastă, până pe o brână).

LC 4 (20m, 3-): Continuăm tot pe creastă, linia fiind tot mai căzută (apare şi iarba tot mai mult), până ce ajungem pe o brână comodă, sub o mică grotă. Aici vine din stânga-jos (din perete), linia de pitoane din Fragilor (Zburătorul), şi care, regrupează în acelaşi loc. Iar spre dreapta (traversând pe brână), pleacă linia pitoanelor din L3 pentru Zburătorul. Drept în sus, pe deasupra micii grote, este continuarea traseului nostru (comună cu ieşirea actuală – şi mai sigură – pentru Fragilor). Iniţial, traseul Fragilor ieşea spre stânga, pe praguri înierbate şi fără pitoane.

LC 5 (20m, 4plus): Continuăm deci pe deasupra grotei (mici – cât o nişă mai mare), drept în sus, şi prindem o crestuliţă cu praguri, uneori înierbate, până pe un prag comod, lângă un copăcel, unde este regruparea finală. În continuare ieşim la liber până în pădure.

Cu o coardă lungă, putem sări peste R1 şi R3, făcând astfel două lungimi întinse (plus încă o lungime pentru ieşirea până în pădure). Depinde de opţiunea capului de coardă şi de cât de uşor “vine” coarda.