Calvaria

Nici o lungime nu e uşoară şi devin progresiv mai grele. După traverseul din lungimea 2-3 nu mai este cale de retragere uşoară din traseu. Multe din pitoanele din Calvaria sunt foarte subţiri şi ruginite deci dacă nu se încarcă în jos cu grijă se pot rupe.

Prima lungime a fost bătută de Tiberiu Popovici drept traseu de şcoală şi are pitoane din metru în metru merge diagonal dreapta după care face stânga tare traversează o surplombă unde sunt cuie să treci din scară în scară dacă trebuie şi după iese într-o brână unde în dreapta este regruparea pe un petec de pământ sub un copăcel în vreo 5 pitoane slabe. Probleme majore în această lungime: mâzgă şi umezeală aproape permanenţă şi friabil la partea cu surplombiţa.

A doua lungime: Se porneşte din stânga regrupării prin nişte bălării de nedescris, după ce asiguri o ţeavă bătută în iarbă se iese pe o placă faină cu paşi pe prize mici, dar asigurată bine, după care traseul urmăreşte marginea plăcii. Urmează o secţiune nesemnificativă cu prize mari după care se intră într-un fel de diedru mâzgos, ce poate fi trecut lejer artificial.
După diedru ăla cu pitoane dubioase ajungi într-o gaură cu două pete de apă negre paralele în stânga. Aici este regruparea originală şi se găseşte şi un spit. De la această regrupare comodă în vreo 4 pitoane şi un spit în sus continuă o linie perfectă de pitoane tot pe un diedru. Traseul NU este pe acolo, e o încercare făcută de ceva turdeni dar care se înfundă după o lungime jumate de mecanic continuu.
Recomandat este să nu regrupezi acolo pentru că traseul face dreapta şi continuă cu o traversare orizontală pe nişte blocuri extrem de friabile şi prost asigurate. Cu alte cuvinte se merge la liber 7-8 m după colţ direct în dreapta faţă de regruparea originală pe vreo 2 cuie proaste. După care găsiţi o regrupare pe spituri. Lungime lungă, ce necesită corzi de 60 m.

Lungimea a treia: indiferent dacă regrupezi în gaură sau atârnat în spituri lungimea e ok ca şi dificultate adică acolo unde este de mers pe scăriţe se merge din piton în piton şi porţiunile de liber sunt pe prize mari, dar cu mare atenţie, mai ales blocurile mari sunt friabile. După traverseu urmează un diedruţ în care se şi regrupează pe o brână.

Lungimea a patra: Drept în sus la vreo 15-20 m deasupra regrupării se vede o arcadă mare. Din regrupare se continuă pe pitoane fără dificultăţi prea mari după diedru se iese pe o faţă un pic căzută şi se face dreapta, dar se revine la colţul din dreapta al arcadei. Pitoanele sunt în mare majoritate morcovei cât o ţigară de groşi bătuţi orizontal în găurle dintre plăci deci încărcaţi cu grijă mai ales pitonul care se vede ultimul diagonal dreapta din regrupare, cam mişcă. După ce am ajuns în pitonul din buza arcadei trebuie odihnă pentru că şi pe scăriţe te pompează lungimea şi abia acum începe partea grea. Între acest piton şi capătul din stînga al arcadei mai este unul intermediar, dar suficient de îndepărtate să nu putem traversa pe scăriţe. Este nevoie de un friend cam de 2,5 cm-3 cm. La ieşirea din arcadă mai e un piton solid după care cu iarba în gură se iese tot în tensiune pe o bavareză cu colţul unei fisuri foarte deschise şi tot fără prize la picioare. Traseul continuă pe o brână de iarbă mică, ţeavă cu inel în iarbă, diedru frământat în şpraiţ cam 7 m până pe o brână între 2 trandafiri sălbatici unde sunt spiturile de regrupare. Diedrul e protejat cu un piton la mijloc şi intrarea în regrupare este cam pe spate. Se pot folosi mobile medii sau mici pentru că fisuri bune sunt.

Lungimea 5-6: Se pot lega într-o singură lungime de 60 m. Lungimea începe cu un hornuleţ frământat plin de blocuri încastrate fără nici o asigurare evidentă până la ieşire cam 8-9 m mai sus. Se pot pune mobile. Primul piton este la sfârşitul hornuleţului. Mai sus se face dreapta pe o brâniţă îngustă şi se merge diagonal dreapta 15 m pe pitoane minuscule. Mare atenţie la un moment dat există un colţ cu un piton bătut sus pe el, NU mergeţi la acel piton, în dreapta într-o traversare descendentă se regăseşte linia pitoanelor. În această zonă a peretelui între ieşirea din hornuleţ şi ultimii 5 m înainte de creastă se stă practic pe o placă imensă separată de perete, iar pitoanele sunt bătute în găurile din această placă. Deci absolut tot sună a gol. După această traversare diagonală dreapta se găsesc 3 pitoane platbandă. De aici se începe o altă mare traversare de această dată spre stânga. Mare atenţie fix deasupra regrupării în care filează secundul este o gaură în placa sus amintită care trebuie traversată şi este extraordinar de friabilă.
Din acest punct se vede un capăt de cordelină care atârnă de după colţ. Acolo e un rând de pitoane noi care te scot pe o rampă cu multe fisuri după care se ajunge în creastă (o brână imensă) la o regrupare solidă.