Quo Vadis

LC1 - Porneşte diagonal dreapta pe o fisură cu prize de mîini apoi, după vreo 12-15 m urcă vertical vreo 2 m cotind diagonal stînga încă vreo 10 m pînă pe un prag îngust unde găsim două pitoane. De aici se urcă spre stînga pe o fisură subţire, ce pare uşor friabilă, formată între perete şi o placă. Pe fisură avem două pitoane ascunse în iarbă. După depăşirea plăcii ajungem pe un prag de piatră unde regrupăm la un spit, un expansor vechi şi un piton. Lungimea are aproximativ 35 m şi grad maxim de 6.

LC2 - Pleacă deasupra regrupării, depăşind cîteva feţe cu prize bune. Se ajunge la o arcadă mare orientată spre dreapta. Traversăm dreapta pe sub arcadă şi la capătul acesteia urcăm vertical, depăsind o surplombă ce are la buza ei două pitoane. Pasul este de 6plus. După depăşirea surplombei urcăm vertical vreo 3-4 m apoi ne angajăm într-o traversare dreapta de vreo 15-20 m şi uşor ascendentă, peste o succesiune de praguri, după care urcăm vertical vreo 6-8 m spre regruparea aflată pe platformă mare. Regruparea este pe spituri şi e comună cu traseul Vigh Tibor. Lungimea are aproximativ 45 m şi dificultate de 6plus la feţele de deasupra regrupării şi la surplombă.

LC3 - Pleacă fix spre stînga, traversînd muchia şi mergînd relativ pe curbă de nivel printr-o zonă plină de iarbă şi copaci, un fel de pădurice aeriană, pentru ca după vreo 17 m să mai urcăm vreo 3 m spre un copac mare la care regrupăm.

LC4 - De la copac se pleacă ascendent uşor dreapta spre baza unui hornuleţ vertical unde scrie cu vopsea iniţialele traseului "TR QV". Se urcă pe acest hornuleţ, care se transformă mai sus în fisură largă, pînă cînd se ajunge la un piton cu secţiune pătrată. Se continuă ascendent, uşor dreapta, pe fisura largă pînă ajungem în dreptul unei surplombe, iar aici atenţie, părăsim fisura traverînd ascendent stînga pe sub surplombă, chiar dacă în continuarea fisurii, spre dreapta, putem vedea încă cîteva pitoane. Aşadar, traversăm ascendent stînga vreo 2 m spre o faţă concavă ce apare în anumite schiţe şi descrieri ca fiind un diedru foarte deschis. Aici se urcă vertical vreo 8 m şi tot aici este şi pasul lungimii şi totodată şi al traseului, cotat de unii cu 7- (dacă găsesti prizele ascunse în iarbă), dar pe care l-aş cota pe la 7 şi pe care am reuşit să-l trec folosind scăriţele. După depăşirea feţei se urcă diagonal dreapta vreo 2 m pînă pe un prag unde este regruparea. Lungimea are 45 m şi am folosit 25-26 de asigurări, inclusiv pentru o nucă (nu foarte utilă).

Atenţie! Pe la jumătatea lungimii, acolo unde începe fisura largă orientată ascendent dreapta şi pe care pitoanele nu sunt vizibile, se pot vedea spre stînga, la vreo 3 m, nişte pitoane spre care ai tentaţia să te duci, dar acelea sunt din traseul Peretele Porumbeilor care urmăreşte o linie paralelă cu Quo Vadis, trecînd pe la o mică grotă negricioasă şi regrupînd undeva mai sus, lîngă un copăcel. Ca idee, regruparea din Quo Vadis este la vreo 6-7 m mai la dreapta de copăcel şi la acelaşi nivel cu acesta.

Atenţie şi la porţiunea cu fisura largă orientată spre dreapta, de la mijlocul lungimii. Pe la mijlocul fisurii, din locul unde traversăm spre stînga, părăsind-o, putem vedea în continuarea acesteia încă vreo două asigurări, dar nu se continuă pe acolo căci posibil ca linia aceea să ducă spre traseul Vigh Tibor, aflat paralel cu Quo Vadis, la vreo 8-10 m spre dreapta.

LC5 - Pleacă vertical pe un horn larg cu vegetaţie şi presărat pe alocuri cu bolovani instabili. După vreo 15 m hornul se termină şi deasupra noastră se formează un alt horn friabil, lipsit complet de iarbă. Aici traversăm orizontal spre dreapta, peste muchie, vreo 5 m apoi continuăm vertical vreo 10 m, pe o fisură şi o faţă cu prize mari, pînă în regruparea aflată la baza unei grote negricioase. Lungimea are vreo 30 m şi maxim gradul 6 înainte de regrupare.

LC6 - Pleacă deasupra regrupării spre o grotă neagră deasupra căreia se află o surplombă care se trece direct. Se continuă vertical prinzînd linia unui horn strîmt, negricios. După depăşirea acestuia se iese pe o faţă ceva mai friabilă ce începe să piardă din verticalitate şi din dificultate, fiind totodată mai rar asigurată aşa că trebuie căţărat cu atenţie. Se ajunge pe o crestuliţă pe care o urmăm ascendent spre stînga pînă aproape de vîrf unde regrupăm la spituri. Lungimea are aproximativ 35 m şi un grad maxim de 6plus la surplombă şi horn.

LC7 - Pleacă vertical pe o muchie a crestei apoi depăşeşte o mică faţă cu prize bune după care ţine linia crestei, panta şi dificultatea scăzînd, dar şi asigurările fiind mai rare. Se regrupează după vreo 55 m la un bolovan cu pitoane.

LC8 - Această lungime se face după curajul fiecăruia, asigurat sau nu şi de aceea nu am trecut-o la lungimile traseului. Noi am ales să mergem asiguraţi căci eram oboşiţi şi nu avea chef de surprize. Se continuă pe muchie trecînd pe lîngă niste regrupări pe spituri, prinzînd apoi o potecuţă pămîntoasă ce continuă pe creastă spre Crucea Sînduleştilor. Ne-am oprit după 60 m cît are coarda şi de aici şi pînă la cruce am mers neasiguraţi, dar nici terenul nu mai punea probleme.