Mizantrotheosis

Însoţit de Cătălin Pădure (Bătrânu), am descins pe brâna de la la baza viitorului traseu, situată în stânga de Suzana. Intenţia mea era să parcurg faţa compactă de conglomerat până în Hermann Buhl, după care aveam să trec deasupra şi să ies în vârful ţancului. După 5 ore foarte tensionate şi intense, am reuşit să deschid prima lungime, de 40m, cu 8 asigurări fixe, un piton şi şapte spituri, pe pasaje uneori destul de lungi şi dificile, cu prize abia schiţate, mai ales la picioare.

Dacă prima lungime are aspect de faţă compactă cu asigurări rare dar solide, a doua lungime care mi-a consumat tot cam 5 ore, are un aspect mult mai "clasic", prima parte fiind diedrul de la plecarea pe ultima lungime din Hermann Buhl, expus şi uşor surplombant la final, cu o stâncă ceva mai murdară, deasupra având feţe mai compacte şi curate, iar traseul se abate uşor oblic dreapta către un copăcel suspendat, iar apoi sus şi iar dreapta, cu mici pasaje verticale mai expuse. Finalul acestei lungimi de încă 40m este pe vârful ţancului, de unde l-am asigurat pe Bătrânu la nişte jnepeni groşi (în acelaşi punct unde dinspre dreapta vine altă rută deschisă de noi aici, Abyssus Inexpugnabilis).