Diedrul Cafeniu

Prima lungime: plecăm pe o fisură murdară, ușor căzută, trecem pe lângă un copăcel și ajungem în dreptul unei fețe ușor surplombate. Aici fisura se închide și urmează o porțiune de cățărare artificială pe față. Înainte să se închidă, fisura devine super friabilă, deși cu prize mari. Nu ne mai venea să încercăm la liber. Traversăm ușor dreapta în regrupare, aflată la intrarea într-o mică grotă, fost-cuib-de-ceva, plină de albine.

A doua lungime cotește stânga de grotă, pe o față delicată, dar asigurată frecvent. După față se intră pe linia diedrului, pe care se continută până aproape de finalul lungimii. Diedrul are o stâncă neagră și pașii nu ar fi grei, dar se rup constant mici pietre și bucățele de prize. Diedrul se închide ușor și regrupăm deasupra lui, pe dreapta, pe un prag comod scăldat de lumina soarelui. Din fericire, lungimea este asigurată destul de ok.

A treia lungime este ușoară și mai compactă, dar mai slab asigurată. Urcăm pe fisura de deasupra regrupării, unde plasăm un hex, și continuăm pe terenul ușor de deasupra, fețe brăzdate de fisuri și praguri, care ne conduc pe linia crestei de deasupra, la o regrupare pe spituri.